Web 2.0 si CSR 2007

Standard

Cum gasesc o gura de aer si scot capul prin blogosfera, cum incep sa-mi umble in jur lepse si povesti atat de multe si de diverse si de inlantuite, incat orice minut de navigare inainte de a ma baga in pat [usually] se transforma in juma’ de noapte de cascat ochii pe net. Dialogul e permanent, conversatia e in toi la orice ora si ma frustreaza ca n-o pot urmari decat partial.

Mi-am facut profil pe Facebook, e o unealta care ma intoarce in copilarie – are atatea jucarele si prostioare si logheaza fiecare miscare pe care o faci [sort of freaks me out, deocamdata!] si e frumos desenata si pusa in pagina si are o tona de add-on-uri si-s acolo o gramada de oameni pe care-i cunosc si inca din ziua 1 m-am trezit cu mesaje, cadouri, plantutze, snow globes, gradina de flori si tot felul de scrijelituri pe perete [the Wall]. E absolut coplesitor. Si-mi place!!

Nu sunt [inca] pe Twitter; nu e stilul meu sa fiu asa de concisa, plus ca e un site care chiar ca mi-ar da dependenta.

Mi se pare interesanta leapsa despre „ce ai facut de Revolutia din ’89” si probabil ca o sa povestesc si eu cum indoiam genunchiul putin cate putin, pe masura ce „ai nostri” ocupau televiziunea.

Dar acum am ales alta tema: campaniile de CSR din 2007 in viziunea bloggerilor. Intrebarile le-am gasit pe responsabilitatesociala.ro si sunt trei:

1. Care au fost, din punctul tau de vedere, cele mai responsabile trei companii in 2007, si de ce?
Companiile mari in general „fac vorbire” despre responsabilitatea lor sociala si „giving back to the community”, iar eu am acum in minte cateva (foarte putine) campanii, despre care fie am citit in ultimele zile, fie am vazut reclame TV.
Un exemplu e Petrom, „Parcurile viitorului”, dar e o mica floare inca, nu o primavara in toata regula. Daca Petrom va continua pe linia asta, sunt convinsa ca va avea de castigat. Al doilea e Citibank, cu Money and budget, pentru care organizatorul, Junior Achievement, a luat si Marele Premiu la Gala Societatii Civile. „Money and budget” mi se pare un proiect foarte misto; mi-ar fi placut sa se faca si cand eram eu in liceu si apreciez ca are continuitate. Al treilea e proiectul de CSR al BRD pentru semnalizarea zonelor de patrimoniu. E misto, e necesar, e destept. Vreau sa continue!

2. Ce te-a nemultumit referitor la cum au inteles companiile din Romania sa demonstreze ca sunt responsabile social, in 2007?
Lipsa de continuitate in proiecte. Sau, mai bine spus, derularea de proiecte punctuale care nu sunt propriu-zis parte dintr-o campanie coerenta, cu o strategie pe termen lung etc. CSR e o intreprindere cu bataie lunga, iar proiectele individuale trebuie sa se integreze intr-o politica la nivel de organizatie si sa aiba o continuitate. Altfel sunt percepute ca acte de filantropie, ca marinimii de moment „pentru ca sunt bani”. Imaginea de companie responsabila social se cladeste numai in timp.

3. Ce te astepti de la companiile care activeaza in Romania, din punctul de vedere al responsabilitatii sociale, in 2008?
Sa continue ce-au inceput; sa creasca bugetele de CSR, sa-si angajeze strategi care sa le gandeasca niste campanii misto care sa raspunda unor nevoi reale. Si sa se laude mai putin. Faptele bune vorbesc singure :)

NOTA: La punctul asta mi-a placut mult de tot ideea lui Doru Persinaru de campanie care isi implica/educa clientii. We need that :>

Tot apropo de CSR, nu pot sa nu aduc si eu vorba de campania Cosmote cu SMS-uri pentru surzi. I used to love it. Acum mi se pare cam aiurea: oare surzii au telefoane mobile? Le tin ca sa trimita sms? Probabil ca da. Si cati dintre ei sunt pe Cosmote? Nu stiu, suna genial, dar cand o iei la bani marunti zornaie ciudat.

Apoi, buna mea prietena Apa Nova, cu minunatele placutze. Laudate, injurate, aiurea sau nu, au fost o treaba haioasa, dar unde e CSR-ul?? Ne-a ajutat sa ne vedem orasul cu alti ochi? Ma lasi. Io as fi facut placutele doar ca o bucata dintr-un CSR mai mare, care chiar ca mi-ar fi aratat orasul altfel: o campanie de „descoperire a Bucurestiului”, in colaborare cu RATB, cu Metrorex, cu Primaria: tramvaie speciale, circuite deosebite („circuitul muzee si galerii de arta/case memoriale de pictori”, „circuitul vechi fabrici comuniste” etc), proiecte de punere in valoare a orasului, redecorarea statiilor de metrou (care sunt hidoase), afisarea rutelor in statiile de RATB, ca sa stii unde esti si incotro te indrepti etc.etc. Zau daca n-ar fi Bucurestiul meu de o mie de ori mai altfel, daca as sti cand ma urc in 385 (dau un exemplu) unde naiba ajung si prin ce zone trec.

Si rasfoind studiile de caz din arhiva, mi-a venit o idee: eu as centraliza CSR-urile astea undeva si i-as cupla pe cei care vor sa faca proiecte la fel (de mediu, arta, sprijinirea spitalelor etc.) Double the money, double the fun/benefits. Stie cineva sa-mi spuna daca asta se face? Adica iti inscrii CSR-ul intr-o baza de date centralizata la nivel national?

Ah, uitam de CSR-urile lui Ronald McDonald, casutele alea pe care le au ei pentru mamele copiilor spitalizati mi se par minunate.

4 răspunsuri »

  1. Sustin si eu ideea de continuitate in proiecte. Practic, daca vrei sa faci cu adevarat o campanie sociala care sa aiba niste efecte la nivel macro – poate sa dureze si pana la 10 ani sau mai mult.

    Altfel, am putea spune ca suntem in stadiul de „promotii de CSR” :)

  2. Pingback: » Invitatia la bilantul Responsabilitatii 2007 - deschisa pana pe 17 ianuarie - Relatii Publice si comunicare online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s