Sunt deprimata, hormone levels down, alea alea, n-am chef de nimic, singura chestie pe care o tolerez e House in supradoze de 5-6 episoade (ceea ce ma deprima si mai rau, pentru ca in curand n-o sa-mi mai ramana nimic de vazut!). In anumite momente sunt asa de ametita, incat nu mai inteleg care-i cazul, ce se intampla, cine moare, ce e cu pisica aia… doar inchid ochii si il ascult vorbind (mi se pare ca e nitel peltic, i love that) si ma gandesc e 5 dimineata, oare sa ma culc, oare sa ma scol, ce zi e maine, de ce iar imi canta in cap les amants d’un jour?
Pe urma ma duc pe iutub si caut Hugh Laurie si ma uit la interviurile cu el. A trecut pe la toate showurile posibile, din 2005 si pana acum. Peste tot i se pun aceleasi intrebari. Peste tot da aceleasi raspunsuri. M-as urca pe pereti de plictiseala!!! Privite la televizor, unul in 2005, altul in 2006, unul ziua, altul noaptea etc. probabil ca sunt tolerabile. Eu l-am vazut la Jay Leno si tot ce am aflat acolo era absolut nou (interviul ala nu e pe iutub, din pacate). Dar acum ca le vad pe toate unul dupa altul, ma amuza cat de repetitive sunt.
intr-o zi de genul asta am scos de pe net o serie de blackadder. deci hugh laurie sa traiasca! :)
dadada! trebuie sa vad si eu blackadder!
ne punea prin liceu la orele de engleza, da’ nu pricepeam nimic :)