1 februarie 1979

Standard
„O să fie fată”– au pus verdictul într-o zi, tinând cont de semnele băbeşti ( forma burţii, faţă pătată sau nu, sare în cap, etc.) tanti Sofi şi tanti Mimi – ţi le mai aminteşti ? – în rata ticsită cu care făceam naveta .
Ştiam acest lucru, chiar dacă pe atunci nici nu se auzise vreodată de ecograf, eram chiar sigură!
Când te „jucai” şi „dansai” în burta mea, spuneam tuturor că asta mică e tare zglobie!
Ai făcut naveta cu mine, participai activ la ore, lovind cu picioruşele în marginea catedrei, pentru a arăta că eşti şi tu acolo, îngrijorându-le pe cele două doamne învăţătoare, care îmi recomandau şi apoi chiar insistau, CU DISPERARE, să-mi iau concediu, pentru a nu risca să te nasc în rată.
Erau foarte grijulii doamnele acelea, poate şi pentru faptul că ele însele nu aveau copii.
Aşa că a trebuit să intru în concediu de maternitate.
Pe vremea aceea intrai în concediu cât mai târziu posibil „înainte”, pentru a avea mai mult „după”, el durând cu totul 120 zile.
Cam după o săptămână de tricotat, brodat (de’ venea Christina, care trebuia să aibă o cămăşuţă de bun venit cu numele ei pe ea, o pernuţă şi o plăpumică cu Donald Răţoiul!) şi de citit Cel mai isteţ, cel mai viteaz (carte scrisă nu ştiu de cine şi pe care nu am mai vazut-o vreodată de atunci!) a sosit timpul să vii pe lume.
Era într-o miercuri dupa amiază mohorâtă, de iarnă fără zăpadă, când mi-am luat bocceluţa şi, însoţită de tata, am luat troleibuzul 85 până la spitalul Dr.Stâncă.
Eu am rămas acolo internată, tata a venit acasă liniştit, că … aşa era atunci.
Doamna Doina, asistenta căreia îi sunt şi azi recunoscătoare, mă încuraja cu vorbe blânde şi, din când în când asculta cu trompeţica.
Seara trecea, s-a făcut noapte, dar tu refuzai să te arăţi.
După miezul nopţii te-ai hotărât, în sfârşit!
Venise 1 februarie!
„Aţi vorbit cu doamna doctor?”-, nu, nu vorbisem cu ea, habar nu aveam că trebuia să vorbesc, nu-mi spusese nimeni înainte,- „atunci nu o mai sculăm” -,  au ajuns la concluzia Doamna Doina şi încă o asistentă, de gardă în noaptea aceea.
Si m-au dus în sala de naşteri. Doar că au avut mai mult de furcă cu tine, întrucât aveai cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului.
Ora 1 şi 15. E fetiţă! 3500 g, 53 cm. Scor Apgar 8.
Te-am zărit şi mi te-au luat (nou – născuţii erau în altă parte)!
Joi dimineaţa, înainte de a pleca acasă, Doamna Doina mi te-a adus să te văd.
Este unic sentimentul, şi-ţi doresc să-l încerci şi tu curând: ţi se lipeşte ceva de suflet, e o fuziune inexplicabilă, din clipa aceea viaţa ta capătă un alt sens, ştii pentru ce trăieşti!
Erai un cocoloş” legat fedeleş, o „băbuţă”, dar frumoasă foc: faţa albă, curată, ochişorii albaştri, mari, buziţe roz, micuţe, ce mai, prinţesă!
Zilele următoare, când mergeam la alăptat, (Doamne, ce mai chin şi lacrimi, adormeai la sân!) te recunoşteam din prima din zecile de „cocoloşi”de acolo!
Eram mândră de fata mea şi nespus de fericită, şi sunt în continuare, şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că te am.
„Meseria” de mamă era nouă pentru mine, cartea dr. Căpraru mi-a fost ghid nelipsit, dar, cu siguranţă, am făcut şi multe greşeli. Iartă-mă, n-am vrut!
Un lucru ştiu însă cu certitudine: ai fost, eşti şi vei rămâne FATA MEA frumoasă, deşteaptă, înţeleaptă, sensibilă, iubitoare, înţelegătoare, iertătoare.
SĂ TRĂIEŞTI LA MULŢI ANI, FATA MEA!

Intr-o zi mi-a venit ideea: ce-ar fi ca de ziua mea sa scrie mama pe blog? Pentru ca in fond, ea a fost acolo inca inainte ca eu sa fiu constienta ca sunt :) I-am propus, s-a rusinat, n-a mai zis nimic, am crezut ca a uitat.

„Vai, maine e ziua mea si tu n-ai scris pe blog”, i-am zis aseara.
„Poate ca am scris”, a zis cu o voce mica.

Era pe mail textul si mult mai frumos si mai dulce si mai emotionant decat orice am primit, vazut sau citit vreodata. E prima scrisoare de la mama in care nu vorbim despre lucruri, ci despre sentimente. E un cadou nepretuit. Si-l impart cu voi, pentru ca toate lucrurile bune trebuie impartite ca sa te bucuri mai mult de ele :-)

Sa aveti o zi cu mult soare! [Sandra, esti contagioasa :x]

34 de răspunsuri »

  1. Vai ce mult mi-a placut, f frumos. O sa salvez si ii trimit mamei mele textul sa-l citeasca si ea. Sunt sigur ca o sa-i placa si o sa se gandeasca la Alexandra :).

  2. La mulţi ani, Christina!!! :D:D:D

    Mi-a plăcut foarte mult scrisorica mamei tale. Plină de sentimente sincere şi amintiri frumoase! Acum ştiu de la cine ai darul „vorbelor frumoase”! ;-)

    Să ai o zi excelentă astăzi şi să te bucuri din plin de ea!!! La cât mai multe zâmbete şi planuri pentru viitor!!!

  3. Multumesc! Ma bucur ca v-a placut scrisorica mamei; m-a emotionat tare tare… plus ca mi-a oferit revelatia ca mama scrie minunat de frumos! O s-o exploatez, fiti siguri :)

    Si-n afara de revelatie a fost si o surpriza, pentru ca povestea nasterii mele in varianta mamaie e diferita! ;)) iar eu pe aceea o stiam!! Varianta in care mamaie se astepta sa fiu baiat si a fost o supriza ca am iesit fata. Eu ma gandeam ca probabil prin asta se explica comportarea mea super super baietoasa din copilarie. Dar iata ca mama a simtit intotdeauna ca „aia mica” si nu „ala micu'” o sa fie primul ei copil :)

    Va multumesc pentru urari; sa aveti o seara frumoasa!

  4. Cris, n-am crezut ca stilul scrisului mamei tale poate fi atat de asemanator cu al tau. Initial am crezut ca tu scrii, pentru ca e acelasi stil cald, nonsalant, care te implica, te acapareaza si nu-ti mai da drumul. Nu poti sa inchizi pagina, pana nu ai terminat de citit tot ce ai vrut sa spui.
    Felicitari amandurora! si La multi ani, Cris!

    Adriana

  5. Fata draga, m-ai facut sa plang nitzel. Dar am zis ca nu se cade sa bocesc in zi de sarbatoare, nu? :)
    Sa-ti traiasca mama ta cea faina si draguta si bucura-te ca o ai aproape (a mea-i departe si ne vedem de 2 ori pe an).
    Si sa traiesti si tu, sa fii sanatoasa, sa ai noroc, sa te iubeasca cine trebuie ;), sa ajungi sa vezi tot ce-ti doresti, sa ai inspiratie la scris, sa fii tot timpul inconjurata de oameni buni, sa-ti gasesti intotdeauna blugii perfecti din prima (:P), sa fii fericita …
    La multi ani, Christina!

  6. La multi ani!!!Hugz! Poate isi face si mama voastra un blog, o sa fiti „rivale” la concursurile de bloguri! Mi-a zis Jul ca l-a citit si el si a ramas foarte impresionat…in felul lui de introvertit :D!

  7. Mami a ta mi-a adus lacrimi in ochi…
    Imbratisari calde, pentru tine, cu lamultiani putin intarziat si pentru mama ta cu voce mica si suflet mare, si pentru toate mamele din lume…

  8. La multi ani! Foarte frumos scrie mama ta, si apoi, am fost din nou surprinsa de o carte rara pe care o pomeneste:

    „şi de citit Cel mai isteţ, cel mai viteaz (carte scrisă nu ştiu de cine şi pe care nu am mai vazut-o vreodată de atunci!)”

    Imi amintesc de cartea asta. O poveste romantata a dacilor, in care Decebal avea un fiu numit Dadas, care se indragostea de o romana, Arria… Cand eram mica o citeam pana aproape am stiut-o pe de rost :)

    Spun „din nou” pentru ca mai demult, pe blogul de pe yahoo 360, vorbeai despre alta carte care ma impresionase la inceputul adolescentei: Çalıkuşu – Pitulicea.

    So, thank you for it :)

    adina

  9. Pingback: Pe la alti auzite at avizier personal

  10. uite vin si eu de la femeia simpla si m-am gandit sa scriu si aici ca prea m-a impresionat postul mamei tale. Frumos an 79 pentru mai multe mamici.. si pentru mamica mea a fost un an cu o poveste miraculoasa. Acum e randul nostru… :)

  11. Superb! Considera`te o norocoasa sa ca ai putut sa afli si sa „salvezi” o astfel de poveste unica pentru fiecare din noi. Eu ma numar printre cei care nu vor afla niciodata „cum a fost atunci cand…”

  12. ma bucur ca v-a placut; e un cadou nepretuit si ma gandesc sa-i fac si eu mamei o scrisorica similara… stiu ca s-ar bucura mult :)

    [bine ca nu stie sa citeasca pe blog!]

    BlindGirl, tare mult mi-ar placea sa citesc si povestea voastra :)

  13. Happy late B -day ! :):)
    Such is the sense of perfection we get when holding a baby. This sense of perfection, is the inherent BLESSING that exists as the ESSENCES of EVERYTHING. Is present at all time and doesn’t require any pride to be a mom ! God bless your mommy !!
    j.

  14. Ma refeream ca e randul nostru, celor nascuti prin 79 sau mai devreme/tarziu sa traim ceea ce a povestit mama ta… eu una abia astept sa fiu in locul ei si sa am ce povesti… insa trebuie sa mai astepti ca inca nu s-a intamplat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s