Mi-am schimbat widgeturile si-am sters din blogroll povesti care-au murit intre timp, sau pe care nu le mai citeam. Si-am reorganizat categoriile si mi-am pus texte de pe twitter (unde twitteresc pe principiul azi nonstop, maine deloc) si-am vrut sa schimb si citatul lui Hugh Laurie, dar il mai las pentru ca inca imi place si inca ma identific cu el.
Si eu am ajuns PR asteptand sa-mi gasesc un real job, despre care nu stiam nimic. Si cum orice drum e bun atunci cand nu stii incotro mergi, am apucat pe asta. Am insa o banuiala ca lui Hugh ii place, desi se da el biet om supt vremi. Si e si foarte bun la ceea ce face (in timp ce asteapta sa i se ofere o slujba adevarata).
Dar tot imi place citatul, pentru ca exprima o filosofie de viata: traitul la intamplare. Si de azi pe maine, asa cum recunoaste si-n interviul pe care tocmai l-am devorat. Nu-si face planuri mai lungi de o saptamana. A stat in primul an de House intr-un hotel, pentru ca se astepta din clipa in clipa sa se anuleze serialul. Fatalist. In alte interviuri am mai citit ca nu-i plac schimbarile, ca motto-ul lui e „Stick in the mud” si ca schimbarea e buna doar daca o face altcineva si el doar beneficiaza de consecintele placute. Il inteleg perfect si simt acelasi lucru. Imi doresc cu tarie o Nasa-Zâna care sa ma scoata din belele miscand din bagheta ei magica, o mama care sa ma spele si sa ma imbrace si sa-mi faca de mancare [merci, Maman! :)], un agent care sa-mi gaseasca joburi noi atunci cand cele vechi se epuizeaza, un coach care sa ma scoata la facut miscare zilnic (si prin „miscare” nu inteleg tenis pe wii :))].
E greu sa fii in charge with your own life. E chiar naspa rau sa n-ai pe cine da vina decat pe tine.
Sau ideea nu e sa dai vina pe cineva? [pe vrajitoare, vorba cantecului]
Ma doare capul, sunt confuza [ca Pamela]. Am clisee de care nu vreau sa scap, cum e asta cu Pamela.
Citesc P G Wodehouse si o carte adventista de la tata si pe Jeni Acterian si o carte despre marketing.
„The Gun Seller” a plecat la Barcelona. Eu nu.
Puzzle 
zice multe lucruri adevarate ,inteligente si interesante Hugh Laurie,e o adevarata placere sa citesti un interviu cu el(sau sa vezi ca e si mai bine).E foarte interesant(bine si rau in acelasi timp) ca nu are incredere in fortele proprii/talent,etc si e tot timpul self-deprecating (mai ales ca la el chiar nu prea e modestie)dar are noroc ca pana la urma tot face si are oamenii in jurul lui care probabil au grija sa-i zica ce face bine si cat de bine. Cel mai tare e sa citesti extracte din interviuri/emisiuni,etc unde Fry vorbeste despre el pentru ca se vede ca-s prieteni foarte buni si tin mult unul la altul.
ah,ti-a plecat The Gun Seller in excursie ,trist pt tine :D
eu ma amuz cu o carte scrisa de Ion Cristoiu despre calatoriile lui prin lume…..foarte.foarte amuzanta
Ada, apropo de Fry despre Hugh si invers, am acest link in bookmarks si-l citesc din cand in cand, pentru ca-s absolut adorabili :)
ah,ce tare! ce bine ca-s toate la un loc si nu mai trebuie sa fac ca pana acum(sa caut ca nebuna pe net).Da,sunt total adorabili,se admira reciproc si au o prietenie cum rar vezi. si-mi place ca Hugh nu-i deloc deranjat ca Stephen e gay(macho-manii de la noi aruncau cu pietre :D)
deci dupa cum am citit eu pe lj, Hugh este GBA, adica gay by association
si are acest quote genial, pentru care-l iubesc:
I’ve wondered if people think I’m gay because of him, but I’ll take the bull by the horns and say I love him.
oh da,stiu quoteul ala,e tare ca nu-i e frica sa zica chestia asta(inseamna ca e sigur pe el nu ca altii)