La centrul de copii ai strazii, pustii au intre 4 si 16 ani. Micuta de 4 ani s-a agatat de mine ca o maimutica, cu mainile si cu picioarele. Mai are doi frati, tot in centru. Rade mereu, nu vorbeste aproape deloc, dar e incantata de mingea roz pe care a primit-o in pachet. N-o mai intereseaza nici prajitura, nici suculetul, nici rochitele super-dragute pe care cineva ni le-a adus absolut pe ultima suta de metri (si ce bine s-au nimerit!) – pentru ea mingea aia e tot ce si-ar fi putut dori.
Asezati la masa, asteapta nerabdatori pachetele. 6 ani, 9 ani, 11 ani, 13 ani. Cei mari stau separat de copiii mici. Cand intind mana peste masa sa-i dau unui prichindel pachetul, trei manute se intind sa ma mangaie. De umar mi s-a lipit un cap blond: o fetita care pare baiat din cauza tunsorii si-a expresiei. Ma trage sa-mi sopteasca la ureche: „Mie dintre toate cadourile cel mai mult imi place ghiozdanul cu Barbie! Cum de v-ati gandit sa ne luati cu Barbie?” E la scoala, in clasa a treia. A fost la mai multe scoli, dar acum ii place unde este si vrea sa invete. De aceea e foarte bucuroasa ca a gasit in pachet ghiozdan si caiete.
„Doamna, daca aveti cumva o masinuta radioghidata, va rog eu sa mi-o dati mie”, zice un baiat mai marisor.
Toti zambesc din toata inima si se lipesc de tine cand treci printre ei. Ii mangai pe toti: sunt frumosi, sunt cuminti; unii au parinti foarte saraci, care nu pot sa-i tina acasa, iar centrul i-a adunat de pe strazi.
„Ce bine ca ati venit azi”, zice un baiat inalt, brunet, cu strabism. „Maine nu ne gaseati la centru, ca ne ducem toti la un spectacol. Maine e ziua Copilului si suntem si noi copii…”
„Daca maine e ziua copilului, azi ce zi e?” sare altul, care imi spusese ca cel mai fericit e ca a primit periuta de dinti cu suport.
„Azi e vineri, desteptule!” raspunde primul.
„O sa mai veniti si de Craciun?” intreaba altcineva.
Pleaca fericiti catre camere, cei mai micuti tragand dupa ei plasele cu cadouri ca pe sanii. Ramane atarnata de mine maimutica de 4 ani, care rade toata si arunca mingea la cine vrea sa se joace cu ea.
„Noi plecam acum”, ii zic.
„Pa, mama”, zice si intinde gurita sa ma pupe.
Acuma plang si la Smilla..
Awwww… ce dragut! Ti se rupe inima si in acelasi timp ti se umple de caldura…
la care centru ati fost? imi amintesc cand am fost si noi, cu motociclistii….de craciun….
macar de 1 iunie si de craciun sa se gandeasca cineva la ei. foarte frumos.
aaa… si vezi ca te-am la favourites :D
http://www.ratza.wordpress.com :P (adica ratza antipatica. evil ratza)
:)
Ratza, thank u :)
„Pa mama”… Mi-ai răscolit sufletul cu 2 cuvinte… Mi-ai adus aminte de ceea ce n-am uitat niciodată. :(
Pingback: 1 iunie si multa inghetata « Cartea Smillei
Off, off, off, ce m-am emotionat! Am varsat niste lacrimi mari pe tastatura!
Cand nu eram insarcinata, plangeam la fel de des cand era vorba de ei! Acum, pe langa plans, ma incearca o durere mare, mare, ca eu ma straduiesc sa-i dau totul Degetzicii, iar ceilalti nu au nimic! Si nu-i drept!