Ciudatenii

Standard

Vivo en el número siete, calle Melancolía.
Quiero mudarme hace años al barrio de la alegría.
Pero siempre que lo intento ha salido ya el tranvía
y en la escalera me siento a silbar mi melodía.

Azi am mers la doctor, nu pentru ca as avea ceva, ci pentru ca tin la urechile mele (si la aia buna si la aia surda) si-mi place ca macar o data pe an sa mi le vada un ORL-ist ca sa stim ca e totul in regula. Se pare insa ca medicii nostri nu au decat pacienti care vin in al 12-lea ceas, zvarcolindu-se de durere, asa ca eu „venita la controlul anual” fara sa am de fapt nimic :D nu i-am inspirat decat niste zambete cam ironice, gen „cine n-are ce face acasa, pierde vremea prin targ”. Mi s-a parut haios cand, dupa ce i-am spus ca nu aud cu o ureche, a inceput sa-mi vorbeasca mai tare (pana i-am zis ca nu-s surda :))). Mi s-a parut haios ca-mi vorbea ca la prosti si a avut, pe tot parcursul celor 15 minute cat am stat in cabinet, aceeasi expresie de mirare politicoasa, dar ironica, de parca se intreba ce caut acolo. Io stric, ca ma leg la cap cand nu ma doare :) Dar, sincer, n-am chef sa ma doara.

Tot azi am constatat ca sunt ciudata pentru ca nu ma plictisesc la tonele de poze pe care oricine le face in ziua de azi cu „camera” (cf. Media Galaxy nu se mai zice „aparat foto”) digitala de nshpe megapixeli. Nu ma plictisesc. Ma uit la poze de la nunta, de la botez, de la mare, de la munte, din concediile tuturor, cu aceeasi placere. Ma uit la pozele pe care le pun pe net colegele mele care au nascut: bebe in burta, bebe la nastere, bebe la o luna, doua, trei, un an, doi… inghit sute de poze si nu ma plictisesc. Dimpotriva, ma dau in vant dupa pozele cu copii, iar cele din vacante sunt un prilej sa vad si locuri pe unde n-am fost. [in acelasi timp e foarte adevarat ca n-am ce face la serviciu, deh, binefacerile preavizului :p]

Ciudatenia numarul 3 am uitat-o, dar v-o spun cand mi-aduc aminte.

Binefacerile tehnologiei: umblu de doo saptamani cu cardul SD de la aparat in geanta, pentru ca aparatul era plecat in deplasare si nu puteam sa descarc pozele. Ca sa aflu azi ca laptopul meu are cititor de card. What do you know. Am 600 de poze [my own, my preciousss] de sortat in uichend.

In rest, e foarte cald si La Mama face cele mai execrabile ciuperci umplute din Univers.

Apropo de Univers, ati vazut ploaia de stele de azi-noapte? Eu nu.

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. hi chris! iti citesc zilnic blogul, e cafeau mea de dimineata :)

    am citit ultimul post, si super veste.esti in preaviz???? oau, super.mi se pare atat de greu vara sa gasesti ceva fain. unde pleci? esti multumita?

  2. buna Maria :) ma bucur sa te cunosc!
    merg la un job unde angajarile se fac mai mult vara, pentru ca scoala incepe toamna… ;)
    o sa povestesc in curand mai multe pe blog.
    pana acum sunt multumita si fericita si speriata si bucuroasa. abia astept sa-mi cunosc noii copii!

  3. asa sunt eu cu dantura, cum esti tu cu urechile. ma duc la stomatolog la 6 luni si cand ma intreaba ce am, ii zic „sper ca nimic” :)
    mai bine sa te duci de voie decat de nevoie…

  4. @mastic – mi se spune ca ascult cu ochii, dar totusi la ceva imi folosesc si urechile alea :)

    @jane – exact asa gandesc si eu si nu mi-e frica de medici!

    @to-morrow – ce tareeee! intr-o zi am vazut luna prin telescop, era ca o branza si numai la baronul Munchausen m-am gandit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s