Guy Kawasaki – Reguli pentru revolutionari

Standard

Interesant titlu – in general revolutionarii incalca regulile si-si croiesc drum where no man has gone before… dar se pare ca unii dintre ei devin asa de buni la asta, incat, privind inapoi, sunt in stare sa extraga un soi de ghid-regulament pentru ca si altii, care vin in urma, sa afle „cum te faci revolutionar”. Dunno.

Mi-aduc aminte de „gato no naces, gato te haces”. Cam asa e si cu revolutionarii.

Mai mi-aduc aminte, apropo de numele acestui domn, de porecla „Kyo-sanchi” pe care niste glumeti i-o pusesera marelui guru al finantelor si al amway-ului, Kyosaki. Evident, astuia imi vine sa-i zic nonstop Kawa-sanchi.

Da’ ma abtin, pentru ca mi-a placut cartea.

Structura e in trei parti, bazata pe un citat din Brancusi: Creeaza ca un zeu, porunceste ca un rege, munceste ca un rob. Pe scurt, ca sa creezi ca un zeu trebuie sa fii nebun. Adica sa gandesti diferit (ofera servicii mai bune, mai ieftine, personalizate, cauta o nisa, extinde-te, fii vizionar, risca), sa fii jalnic (sa nu astepti pana ai produsul perfect ca sa-l lansezi pe piata… s-ar putea sa fie prea tarziu. In plus de asta, trebuie sa fii atent la cine te critica – nu orice critica are valoare) si sa… rumegi! Sa rumegi feedback, know-how, informatii din orice domeniu, pareri de la clienti, stiri din presa, sa-ti rumegi produsul de o mie de ori, fara sa-ti fie teama ca e imperfect si nu se ridica la standardele tale sau ale clientilor. Unul dintre principiile care mi-a placut e „rateaza acum, dar rezista in timp”. Tot rumegand ai sa gasesti solutii de imbunatatire permanenta. O forma excelenta de „rumegare” e sa folosesti produsul pe care incerci sa-l vinzi – adica sa fii propriul tau consumator.

Ca sa poruncesti ca un rege, nu te sfii sa darami barierele (inertie, rezistenta la schimbare, pret, pozitionare), sa faci „evanghelisti, nu vanzari” (pentru ca ei nu cumpara un produs, ci CRED intr-un brand si transmit asiduu acest fapt, orientati fiind nu spre vanzari, ci spre client si avand ca avantaj major dpdv credibilitate faptul ca – in general – nu sunt platiti de companie) si sa eviti fundaturile, sau „magnetii mortii”, intre care se numara si fatalul „economie de costuri, in detrimentul calitatii”, practicat de cele mai multe restaurante de clasa medie din Bucuresti.

Ceea ce mai ramane e sa muncesti ca un rob. Aici e simplu: munceste cot la cot cu angajatii si fii intotdeauna cu un pas inainte. Fii propriul tau client si cel mai exigent si nu pierde niciodata contactul direct cu consumatorul. Kawasaki sustine ca ruptura intre cerere si oferta apare atunci cand mai-marii companiilor iau decizii pe baza unor statistici, in loc sa obtina un feedback direct. O alta chestie aici e un gen de empowerment total al angajatilor de la toate nivelurile, care se vor simti astfel mult mai responsabili si mai legati emotional de ceea ce fac si de produs.

Concluzia este ca a fi revolutionar se invata, ca o sa-ti iei o tona de suturi si trebuie sa stii asta de la inceput, dar trebuie sa mergi inainte, cu ochii pe scopul tau: acela de a transforma lumea intr-un loc mai bun.

Cred ca idealismul asta si sinceritatea mi-au placut cel mai mult la cartea lui Kawasaki.

Guy Kawasaki, Reguli pentru revolutionari, Brandbuilders 2006, trad. Liana Tomescu

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Pingback: 2008 revisited: carti « Cartea Smillei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s