Un tigan in tricou galben care in alte timpuri mi-ar fi putut fi elev a venit la noi tocmai cand ne urcam in masina:
– Dati-mi si mie un foc, dati-mi si mie un foc!
– Nu fumez, a raspuns Mihaela.
– Ia de-aici, am zis eu, generoasa.
A luat baiatu’, nu s-a incurcat. Mi-a smuls bricheta din mana si dus a fost. Nu departe, doar colo-sha pe banca, langa o pupaza, careia i-a aprins galant tigara. Am strigat ce-am strigat dupa el sa-mi dea bricheta inapoi (era cu Santiago si chiar tineam la ea), dar n-am obtinut decat o fluturare a flacarii in vant, stil „ridicati bricheteleee”, menita sa-mi faca-n ciuda in timp ce treceam pe langa el cu masina.
Pe moment m-am suparat tare. Disproportionat de tare, avand in vedere ca e – totusi – o bricheta. Bine ca nu era aia de 300 de RON de la Givenchy pe care am vazut-o in Mall =))))
M-am suparat pentru ca mi-a luat-o din mana, ca la prosti, pentru ca am fost bleaga si i-am oferit foc, pentru ca era bricheta mea cu Santiago, pentru ca lucrurile astea imi sapa adanc increderea in oamenii necunoscuti de pe strada. Nu vreau sa pornesc de la premiza ca orice tigan e un hot si un suspect, nu vreau sa-mi feresc instinctiv geanta cand trec pe langa baietei colorati sau doamne cu fuste inflorate, nu vreau sa mi se ia lucruri din mana cu nesimtire, nu vreau sa fiu furata pe fata, nu vreau sa ma simt bleaga.
De-aia m-am suparat pe moment, dar cand traversam strada spre casa, pornita cum sunt sa caut semne in tot (nu stiu de ce caut semne, dar le caut intotdeauna si de cand ma stiu am fost asa), m-am gandit ca poate e un semn ca e momentul sa ma las de fumat. Iar. Asta in relatie si cu faptul ca mi-am terminat tigarile (pachetul obisnuit de Kent Nanotek PLUS pachetul „rezerva” de Nobel, pe care-l port de 3 saptamani in geanta). Deci maine n-am decat sa aleg: imi iau tigari si bricheta, sau zic pas?
Suspense. Nu stiu ce-o sa fac.
Dar pe terasa la Muzeul Taranului e frumos si preturile sunt rezonabile. N-am apucat sa vad noua librarie Carturesti, dar am sa revin.
P.S. Si pana la urma, zic, bine ca a fugit cu bricheta si nu cu geanta :D
Bine ca n-a fugit cu tine, crezi ca astia sunt pregatiti sa se lase de tine?
Sau poti trece episodul la categoria „fapte bune”. Un om are acum o bricheta gratie tie (vrand-nevrand). Asta ca sa nu mai fi suparata. Sa vedem partea plina a paharului!
madelin mi-a trimis o carte sa ma las de fumat, cica corect nu e sa te „lasi”, ci sa te „vindeci”:D
cred ca-s pe cale… am citit-o instantaneu din scoarta-n scoarta…
Si eu cred ca ar trebui sa te „vindeci” de fumat :D …ce frumoasa e poza (La cules de mure)!;)
Maria, merci :) m-am vindecaaaaat!!