Mi se pare ca am ramas cam singura pe wordpress. Desi wordpress e mai misto decat blogger, se pare ca mai multi oameni migreaza de pe wordpress pe domeniu propriu decat de pe blogger. Sau asa mi se pare, vazand ca nu mai am demult ce vedea in dashboard… Mi-aduc aminte cand locul 1 era ocupat constant de Luciat, cu-al sau blog de cititoare… apoi o vreme a fost blogul celor doi Gramo, a fost Cezar-Paul Badescu, cine-a mai fost?
Never ye mind, oricum nu mai citesc bloguri ca odinioara, mai ales vara, cand soarele imi zambeste si marea neagra e verde-cenusie de la alge si-n Mamaia nu e asa aglomeratie cum vedem la televizor, desi e lume destula.
Am fost la mare! Au fost 2 zile pe care le-am simtit ca o saptamana intreaga; am mancat gogosi si kurtos kalacs, m-am dat cu gondola, ne-am dat cu hidrobicicleta pana la „stafilopozii” care se vedeau un zare, am invatat geografia litoralului si (relativ) geografia Constantei si m-am bronzaaat. Si nu m-am bagat in apa decat pana la genunchi, de frica alergiei, care insa mi-a dat pace.
Cel mai tare a fost ca tocmai citisem la Suzi de restaurantul On plonge [Oplonj] din Constanta si vazusem de Santamarie poza ‘mnisale langa vaporasul Maria… si fics acolo am ajuns!! Vai, ce mi-a placut cand a tras la mal langa noi o barca si un nene imbracat marinar a inceput sa strige cat il tinea gura prin portavoce: „Va invitam la o plimbare in larg cu vaporasul Maria! Numai 5 lei! Vaporasul Maria!” Pe urma, seara, unde sa mergem la masa? Hai la Oplonj! Doamne, parca traiam in blogul lui Suzi, asa m-am simtit. Doar ca nu eram cu corporatisti de la Oracle, ci de la Ericsson :))) Altfel as fi intrat serios la idei!
La Oplonj in Portul Tomis mancarea a fost putina, dar buna. Ori te inseala la portie, ori nu au portii clare, nu m-am lamurit, pentru ca la o comanda asemanatoare [peste cu cartofi natur], Irina a primit o farfurie de cartofi si Alessandro doar vreo 3-4, rataciti. Dar sturionul a fost bun, midiile cu sos tomat si ele, salaul asa si asa. Naspa e ca nu prea e lumina si nu vezi bine ce mananci si de la port vine din cand in cand cate un damf de apa statuta.
Dar ce frumos e cu telegondola! Are un nume cam pretentios, tele(s)ferico e perfect pentru mine, merge de undeva unde nu stiu cum se cheama pana la Hotel Perla, trecand peste cazinou, aqua park si nenumarate hoteluri comuniste care-au ramas de pe vremea cand Mamaia era „perla Marii Negre”.
– Vedeti aici unde scrie „Welcome to Mamaia”? ne-a intrebat un taximetrist, care incercase mai devreme sa ne plaseze doi cetateni italieni „cu intentii serioase, vor sa se insoare in Romania” – Vedeti unde scrie „welcome”? Inainte, pe timpul lui Ceausescu aici scria in franceza [si recita apasat] Soaielebienveniu a Mamaia si harasho [neinteligibil]. Asta era in ruseste, adica, stiti? Ca pe timpul ala asa era, nu era cu engleza. Eu unul sunt foarte multumit de ce-au facut rusii in Georgia. Pai sa se invete aia minte, ca Rusia e o superputere!
Seara, Mamaia se umple de pitzipoance mai ceva ca alea de pe net. La un moment dat te si saturi sa le mai numeri si sa razi de sclipiciul lor, de pantofii de lac cu tocuri pe care nu stiu sa mearga, de iuby cel gelat si cu tricou mulat (n-am gasit alta rima :D). Din discoteci bubuie muzica si, daca compania e placuta, nici nu-ti dai seama c-ai mers doua ore pe jos pana acasa! :)
In alta ordine de idei, sunt melancolica, fiindca miercuri e ultima zi la serviciul asta. Ultima zi dupa 5 ani.
Puzzle 
In ambele imagini esti la fel, singura
:) nu chiar, uite, cateodata mai apare un comentator :p
Da parca aveai domeniu! Nu-l mai ai?!
Eu mi-as fi pus blogger pe blog dar nu am putut, ma enerveaza wordpressul de nu mai pot, dar asa mi l-a trintit nenea adminul. WordPressul o fi mai smecher ca are mai multe teme si poti sa-ti pui tot felul de bibelouri prin el, dar blogger este mai cu cap si mai prietenos cu publicul, dupa parerea mea.
Nu e mare scofala sa ai domeniu daca ai doar un blog micutz, dai bani degeaba cind poti sa-ti faci treaba gratis pe undeva pe web.
Si unde pleci tu, racushor, de e ultima zi de munca miercuri? :)
Am domeniu, da, poate-l pun la treaba… dar asa m-am obisnuit cu blogul asta ca prima data cand am trecut pe wordpressul ala de pe carteasmillei.com si fiecare chestie care aici era deja trebuia sa mi-o instalez si nu stiu ce trebuia sa-mi configurez si altceva trebuia sa-mi downloadez si-mi cerea API key si mama lui API key… am zis, stii ceva, io ma duc la wordpresu meu, ca macar cu el m-am obisnuit! Desi baietii saracii ma ajutau cu tot ce ceream, da’la un moment dat as fi avut nevoie sa stea numai dupa mine, ca aia nu mergea, aia nu-mi placea, 10 chestii nu le intelegeam – si m-am rusinat sa-i mai bat la cap.
Serios zici tu ca blogger e mai prietenos? Poate cu tine, ca scriitor, da’cu al de citeste eu tot pe wordpress pariez; mi se pare mai usor de cuprins dintr-o privire si mai bine organizat si are si teme mai frumusele…
Stii unde plec? O sa scriu pe blog. E frumos tare: ma duc sa ma fac profa de engleza :)
succes!
mi-a placut oricum super mult cum ai scris ca parca traiai in blogul lui suzi:), e ca intr-o carte:)
Vio, in blogul lui Suzi e ca intr-o carte, intr-adevar :) Si-mi place mult de tot.
Pingback: Jurnal de calatorie (intro) « Cartea Smillei