Smilla (nu mai) citeste

Standard

Din august 2004, cand citeam mult si greu:

Alternez Kundera cu David Lodge de ceva vreme (dupa cum imi pica in mana). Recomand „Nemurirea” de Milan Kundera, cu precizarea ca m-a deprimat pe o perioada destul de buna de timp (e o carte care te face sa-ti pui intrebari!) si „Lentoarea” aceluiasi Kundera, ca antidot („o nazbatie” de carte, dupa cum o numeste insusi autorul).

De la David Lodge recomand „Muzeul Britanic s-a daramat” – e amuzanta, placuta si in acelasi timp pune probleme.

Alte carti care m-au marcat: Mizerabilii lui Hugo, pe care ii recitesc periodic; „Cum simte domnisoara Smilla zapada” de Peter Hoeg (n-o sa regasesc nicaieri atmosfera din cartea asta); Jose Saramago cu absolut tot ce a scris, in special cu „Evanghelia dupa Isus Christos” si „Eseu despre orbire”; Orson Scott Card cu trilogia lui Ender … si multe altele din care nu pot sa-i omit pe CIRESARII lui Chirita!!!

Dintr-un motiv sau altul, nu m-am impacat niciodata cu Mario Vargas LLosa, il dispretuiesc usor pe Coelho si il admir destul de detasat pe Garcia Marquez. Cel care cumva m-a mai gadilat intr-un mod placut dintre autorii sudamericani a fost Borges, desi doar cu anumite bucati ale operei.

Ah, si m-au mai marcat cartile scrise de femei (Cella Serghi, Henriette Yvonne Stahl, George Sand, Virginia Woolf, Rosa Montero si chiar Rodica Ojog Brasoveanu, cu a ei Melania … )

Si autorii rusi, ca fiica „a profei de rusa” ce ma aflam (Gorki, Tolstoi, Ostrovski, diversi anonimi …)

Si, cu parere de rau, n-am inteles nimic din monumente ale literaturii si culturii ca „Jocul cu margele de sticla”, „Muntele vrajit”, „Crima si pedeapsa” si inca cateva. Pur si simplu nu le-am putut citi.

Cred insa cu tarie ca fiecare lectura isi are varsta ei (si Ciresarii merg la orice varsta Smile) si, asa cum acum n-as mai citi pentru nimic in lume muschetarii lui Dumas, poate vreodata voi fi in stare sa citesc si sa pricep ceva din monumentele care acum imi par inaccesibile.

Dintre autorii romani contemporani, poate o sa par snoaba, dar imi place Cartarescu. Prefer poezia si proza scurta totusi, la Orbitor deja ma pierde.

Si gata.

Din octombrie 2008, cand citesc putin si rar:

Am accese de ordine cu cartile de la capul patului: le pun pe raft dupa culoare, dupa autor, dupa gen. Le re-asez in ordinea in care vreau sa le citesc. Pe multe dintre ele le-am inceput si nu le-am terminat. Pe Luis Landero trebuie sa-l termin inainte sa plec la Madrid, pentru ca sigur Josecinul o sa ma intrebe. Mai ales ca vreau sa i-o iau si lui cadou. Din cele 5 Stephen Fry am inceput doua si n-am terminat nici una. De la Mih am luat iar o tona de carti, ca sa stau cu grija lor. In rarele minute cand apuc sa citesc, recitesc Mirona. Mi-e mai usor sa citesc o carte deja citita, decat sa ma apuc de una noua, pe care cine stie cand o voi termina.

Si ma simt neterminata, mereu in graba, mereu pe fuga, dezorganizata, de parca vorbesc prea mult si gandesc prea putin.

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. bine ca te-am prins in perioada ta de citit mult – asa m-am intors si eu la literatura :) eventually tot m-as fi intors la citit, dar cu mai multa spaima in fatza exploziei bruste de autori noi tradusi in romana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s