M-am indragostit, o cheama Lisa si are 2 ani. Acum tuseste (si tusesc si eu, dupa vocalizele pe care le fac la clasa a 9-a) si e somnoroasa si maraita. Merge la gradinita si stie sa cante „Alunelu” si „Mos Taciun cu pete albe”. Nu se uita la „desene uiate” pe Jetix sau Cartoon, doar la desenele frumoase cu Bambi si-i place de „Botanila”, care mai suna uneori a „Motanila”. Cand o aud vorbind imi dau seama ce aproape sunt unele cuvinte de altele si ce amorfa e limba pe buzele unui copil.
Sunt obosita moarta dupa 3 luni la jobul visurilor mele. Ieri la Ipsos am auzit o colega spunand ca nu se poate obisnui sa ajunga inainte de 10 si mi s-a parut ireal. Am un picior in ambele lumi, dar, fireste, experienta prezenta e in prim-plan: la 7 la Obor, ore de la 8 (nu chiar zi de zi, thank God, uneori n-am prima ora) pana la 14:30, doua zile de optional (adica ore de la 8 la 16), in Bucuresti la 17, acasa la 18 (daca nu ies pe undeva, caz in care totul e groaznic din alte motive, namely ca tre sa ma scol de la 5 apoi ca sa-mi pregatesc orele de a doua zi). Egal, nu conteaza, nu ma vaiet, pentru ca-mi place. Doar ca e un ritm frenetic, eu am un time management prost si am obosit. C’est tout.
Important e ca sunt indragostita si e frumos :)
Puzzle 
house is waiting for you on the FTP
mai, dupa ce petreceti (ca eu nu mai vin), sa-mi zici si mie cum intru pe marele fetepe, ca nu mai stiu :) pup
Pingback: Tots vosaltres i jo « Cartea Smillei
Pingback: Spiritul Craciunului bantuie prea devreme « Cartea Smillei