Cotloane

Standard

In cotloane de WordPress caut un buton pe care sa apas sa creez un blog nou, dar nu dau de el. Am stiut unde e pana cand s-a upgradat iar wordpresu’ si mi-a zapacit din nou creierul. Sper ca pana la urma sa-l gasesc – daca stiti de el, leave a comment.

Din cotloanele memoriei ies fosti colegi din liceu: Alina, Cristi, Bebe, Carmen, Mihaela, Anda, Diana, Luminita, Leo, alta Carmen, Lavinia, Elena, Laura-Maria si Laura-Monica, Alexandra, Robert, Ioana… ce ciudat imi suna fara numele de familie; parca nici n-ar fi ei.

Azi m-a adaugat la mess Florentina, fosta mea colega de banca si cu ea depan amintiri de zor, presarate cu assadsafdfjdslgvnncxvkfgj;, courtesy of her little boy, Edy, de 5 anisori. O sa iesim saptamanile viitoare si cu Corina si Leo, alti doi fosti colegi tare dragi.

Ma gandesc foarte mult la anii de liceu de cand predau; ma gandesc la cum ii vedeam pe profi, ce departe, ce batrani, ce din alta lume. La cat erau de seriosi, de stabili, de consecventi. La cum ii percepeam in functie  de cum se imbracau, de cum vorbeau, de cum se desfasura ora, de care era atmosfera in clasa…  La cat de diferit reactionam in functie de omul care intra in clasa. La cum nu exista profesor sa vina la ore fara catalog. La cat de mult conta daca „striga” sau nu catalogul. Ma intreb adesea daca ei se vedeau cum ma vad eu acum, adica la fel de „copii” pe dinauntru ca si copiii, doar cu o mai mare experienta de viata. Daca se jucau sau isi luau rolul in serios. Daca vorbeau despre noi in cancelarie.

Azi ne-au disparut canile de la scoala si zaharul. Presupunem ca – in marele ei zel de a institui o curatenie deplina in vederea serbarilor de dupa-amaiza – doamna administrator a dat porunca femeilor de servici (numite, familiar, „menajere”) sa ni le arunce la gunoi. Deoarece doamna nu a venit azi, nu mi-am putut exprima sentimentele in privinta acestei aberante porunci, de aceea ma simt oarecum frustrata. Mai ales ca era cana lui Jose si a lui Chris.

Se pare ca avem un nou obicei: vinerea „ocoim” spre facultatea de Drept, insotind-o pe Melania, care merge la un curs. In dreptul benzinariei de la podul Hasdeu e un semn pe care scrie mare: OCO IRE. Azi am avut timp si de o cafea, vinerea trecuta am facut o vizita la tg de cadouri…

La scoala colegii ma intreaba uneori daca-mi pare rau ca am plecat de la jobul meu caldut si am aterizat acolo. Uneori imi e dor de noptile cand stateam pana tarziu/devreme sa ma uit la doctor House sau sa citesc. Mi-e dor de diminetile la cafea cu Livia. Mi-e dor de momentele cand stateam pe blog. Imi placea sa fiu mereu pe mess. Cu alte cuvinte, imi lipsesc niste beneficii colaterale ale acelui job :)) Jobul in sine acuma mi se pare ridicol de usor, floare la ureche – un job de unde plecam noaptea – e drept – dar fara teme pentru a doua zi. Aici nu plec fara teme nici macar in vacanta… there’s a reason why it’s called continuous learning. :D

De la Secret Santa am primit o rama foto de la IKEA si o canita cu ciocolatele. Si am daruit o carte, un ceai, un bradut de turta dulce si un Cd cu muzica de relaxare unui coleg care a spus tuturor ca „ala care i-a facut cadoul il cunoaste bine”. :) Deci am fost fericita.

Am cercei cu nasturi, cu foarfeci, cu pene, cu soparle, cu zaruri, cu flori, cu pietre de onix, cu perlute negre… lungi, scurti, funny, seriosi, haiosi, feng shui si hippy. In fiecare zi am alti cercei, ceea ce e motiv de uimire pentru unele dintre colegele mele si motiv pentru elevi sa fie cu ochii pe urechile mele. Azi Edith mi-a zis: „Teacher Christina, you have a fantastic collection of earrings!”

Pe pomul din fata scolii, care e golas si inalt, se aduna ciori in fiecare zi. Catelul vecinilor stie sa dea cu spatele si l-am vazut odata intr-un delicios marsarier pe marginea gardului. In fiecare zi trec avioane, care se vad mari si uneori chiar le pot citi sigla. Traficul e in continuare bara la bara, strada e innamolita pana la genunchi din cauza lucrarilor de largire/ingropare cabluri sau ce s-o face acolo, iar azi nu am avut curent, deci nici apa.

Ma tot intreb ce-mi doresc de Craciun.

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s