Leapsa pe muzica. Cornite de ren

Standard

Am primit o leapsa cu muzica de la hopsieu – 10 cantece ale mele, totally random si-mi place. Nu mai ascult muzica de prin octombrie cred, de cand mi-am pus ipodul la boxele de la calculator si l-am uitat conectat acolo. Asa ca o sa fie un exercitiu misto sa aleg zece muzici fara sa fiu biased de vreo latest addiction :D Ce romaneste am vorbit, ca la scoala internationala :)) Dar ma intelegeti.

Hai sa incepem:

Raimon – Al vent. Ma obsedeaza, imi suna mereu in cap. Pentru ca n-am stiut-o multa vreme si m-a frustrat treaba asta. Se pare ca e cea mai cunoscuta piesa a lui Raimon si toti spaniolii/catalanii/hispano-catalanofilii/etc. carora le spuneam ca-mi place Raimon incepeau inevitabil sa lalaie:

Al vent, la cara al vent, el cor al vent, les mans al vent, els ulls al vent, al vent del món. I tots, tots plens de nit, buscant la llum, buscant la pau, buscant a Déu, al vent del món…

…in vreme ce eu ma rugam, „o, nu, sa nu cante „Al vent”, e singura pe care n-o stiu!!” Acum o stiu :-)

Lluis Llach – L’estaca. Primul cantec in catalana pe care l-am invatat, in 1999 la Gironella. Indisolubil legat de Quimi Portet – la meva dona si de Sopa de Cabra – Tot queda igual. [Bona nit, malparits] Repetat de toti catalanii pe care i-am cunoscut vreodata, la toate cursurile de vara la care am participat vreodata. Auzit de Claudia in camin, in Grozavesti: „Mai, mi se pare ca Livia are tomba tomba, ca se auzea aseara de la ea din camera…”. Nu e printre cantecele mele preferate de la Lluisset, lo tengo muy visto. Dar e un cantec care a facut istorie.

Printre cantecele mele preferate, ca tot veni vorba de Lluis Llach, este No es aixo, companys. N-am accente, si arata ca naiba. Acest cantec imi ridica parul pe spinare si ma face sa plang. L-am descoperit in 2007, cand cu l’estafatut si il ascult foarte des de atunci. Tot apropo de revolta si politica si franquism si chestii pe care niciodata nu-mi fac timp sa le inteleg.

Lhasa – intre Desdeñosa si La Celestina, desi n-am mai ascultat poate de mai bine de un an. Mi-aduce aminte de ziua cand ne-am ratacit prin Muenchen cu Iulius, cu masina.

Edith Piaf – L’homme a la moto, Les amants d’un jour, Padam Padam. Noiembrie 2007, calle Buenavista si o casa ikea de 20 mp.

Si s-au facut 10 si nici n-am amintit de Ada Milea, Joaquin Sabina, Depeche Mode sau Eleftheria Arvanitaki :)

Dar am cornite de ren de la Penny Market pe care le apesi si canta (adica tziuie) Jingle Bells si We wish you a Merry Christmas. Asa m-am dus ieri la scoala, asa am intrat la clasa a 5-a (si i-am lasat pe toti sa apese pe buton pana mi-a tziuit si capul) si asa am luat vacanta!! „E o zi frumoasa sa iei vacanta”, a remarcat Cata, colega de desen, in bus, ieri, in drum spre Obor.

Intr-adevar, norii pufoseau un cer aproape albastru si era atata lumina ca pana si namoalele din Pipera (in gluma ii mai zicem Tekirghiol :))) straluceau.

Som un home felic, tenc deliris amb anis

Som un elefant tremolant i m’encanta Paris.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s