Al vent

Standard

Am ceva cu titlurile in catalana in ultima vreme. Ascult „Al vent” si de cum i-am dat drumul m-au lovit doua amintiri: Alexandru si traducerea. Dar brusc, asa, mi-am amintit de Josep Pla si m-a apucat o mare nostalgie. Iar acum ca scriu cuvantul „nostalgie”, ma gandesc la Kundera, fireste.

Totul se leaga. Ieri am fost paranormala: m-am gandit la Mihai si m-am intalnit intamplator cu el la metrou; aproape ca nu l-am recunoscut, pentru ca nu ma asteptam sa-l gasesc acolo. M-am obisnuit sa fie un nume pe ecran, mai degraba decat o persoana in carne si oase.

Azi am fost iar paranormala: am vorbit la clasa a 10-a de „Camasa lui Hristos”, o carte pe care am citit-o in liceu si la care nu m-am mai gandit de atunci. La metrou, insa, cand am plecat acasa, am dat de o doamna care citea cartea asta si am tipat de surpriza.

Mi-e dor sa mai traduc o carte. Mi-e dor de Elvetia. Azi am luat intamplator din biblioteca „Bartleby & Co.”, Enrique Vila-Matas, o carte pe care am cumparat-o demult si n-am citit-o niciodata de un autor de care, de asemenea, nu mai auzisem. Pe prima pagina se lafaia numele la-fel-de-celebrului prieten al lui Vila-Matas, Luis Landero, de care am auzit prima oara anul trecut si a fost una din descoperirile misto ale anului in literatura. Cand am cumparat Bartleby habar n-aveam cine e Luis Landero. Am inceput sa citesc primul capitol si mintea imi fugea la Elvetia si la cat mi-as dori sa ma intorc acolo. Dau pagina si citesc ceva de un copist din Zurich.

Cand ma gandesc la coincidente n-am in cap decat replica lui Jacquot in „Cartea Mironei”, de Cella Serghi: „La mine in fabrica lucreaza doua muncitoare pe care le cheama Apriliane. Lumea e plina de coincidente.”

Mi-e dor, fara nici un fel de ordine, de:

  • Jocul lui Ender, Xenocidul si Vorbitorul;
  • Kundera ala care m-a facut sa plang si nu mai stiu care era;
  • Wuthering Heights ala citit in liceu, cu inima cat un purice si cu ochii inotand in lacrimi;
  • Saramago, de la varsta cand puteam sa citesc Saramago;
  • Moab is my Washpot ala din Grecia;
  • Mirona aia de la 13 ani, cand voiam ca pe fiica mea s-o cheme Mirona-Emima si pe baiat Victor [pe urma am vrut Andreea].

Mai ales de Wuthering Heights mi-e un dor sfasietor. As vrea sa fiu iar in facultate, obligata sa citesc, cu bibliografii cat o zi de post, cu zile intregi petrecute la biblioteca si British Council si Cervantes, de dimineata pana seara.

Toata luna februarie am intins de o carte despre teaching English, pe care nici n-am inceput-o, nici n-am terminat-o; am frunzarit-o.

Ieri am citit Aurel Baranga – o carte cu cateva piese de teatru pe care o stiu pe dinafara, fiindca am tot citit-o cand eram mica. Chiar si dupa ani de zile, inca stiu replicile din „Siciliana” si am in cap si confuzia de la varsta la care am citit-o, cand habar n-aveam ce va sa zica „imixtiunea in habitudinile omului”.

Ar trebui sa mananc legume si peste.

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. fara nici o legatura cu subiectul – ne vedem pe 10 martie ca de ziua femeii ?

    strang niste reprezentate de seama ca de obicei- ipsos, ex-ipsos si non ipsos.

  2. @ Dina – varsta de Saramago pentru mine a fost prin 2000-2003… am citit atunci tot ce am putut gasi, pe urma am ramas cu impresia ca-mi place Saramago si am adunat o multime de carti de-ale lui pe care le-am gasit sau le-a scos el intre timp. Dar nu le-am mai putut citi, nu stiu de ce. Nu mai pot sa-l urmaresc. Sper sa-mi treaca.

    @ Andra – chiar ieri ma gandeam sa va propun traditionala iesire de 8 martie ;) I’m IN!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s