1 Martie [rade iarasi primavara]

Standard

Râde iarăși primăvara peste câmpuri, peste plai,

veselia umple țara, c-a venit întâi de Mai!

Un cantecel din copilaria comunista ma bantuie, impreuna cu o poezie de la mamaie [zi de luna-ntai, zi de Martie-ntai, cap de primavara!]. A venit Martisorul! Incep zilele Babei (baba mea e joi!), e cald, e soare, suntem veseli si ne zambim putin mai des, chiar si pe strada.

Bucurestiul s-a umplut de martisoare. Anul asta targul de la Dalles s-a mutat la Opereta si e o mare tzeapa, pentru ca are doar cateva standuri, dintre care cinshpemii de kitschuri gen Ady + Gaby = Iuby [bleax], sau Gaby, te iuby [care sunt sansele sa treaca pe la targ Ady si Gaby, oare?] , doua standuri cu produse din Peru si trei lulele de standuri la etaj. Vineri toata ziua a fost inchis „din motive organizatorice”, iar la usa au fost plasati doi gardieni in geci visinii, care raspundeau in doi peri „e inchis! nu stim cand se deschide!” Noroc cu doamnele vanzatoare iesite la tigara, care s-au dovedit mai prietenoase si ne-au raspuns la intrebari: „Nu stim nici noi; ne tine asa de-azi dimineata. Cand se inchide, cand se mai deschide cate o ora; ba se intra pe aici, ba prin Cafeneaua Actorilor – nu mai intelegem nimic. Cica probleme de organizare.” Ieri targul a fost deschis, dar vizitarea lui s-a dovedit dezamagitoare. Cel mai mult m-a impresionat „martisorul peruan” – oamenii s-au adaptat si-au luat niste papusele traditionale de-ale lor, le-au atarnat un snur si romanii cumpara. Foarte ingenios.

In afara de jalnicul targ, au mai aparut tarabe cu martisoare la Romana, la Unirea, in jurul fantanii de la Universitate si vizavi de sala Dalles (acum librarie Diverta). Lista de kitschuri a anului 2009 cuprinde: Maica Domnului cu snur alb-rosu, canisi/mielusei inchisi in glob de sticla, peste care ninge cu sclipici, oameni de zapada [wtf?!], iepurasi cu morcov, cosari hidosi, flori de panza de pe vremea lui Pazvante, brose „aurite”, personaje Disney din cauciuc, icoane sau reproduceri dupa tablouri in marime A2, cu snur si multe alte obiecte tipatoare, colorate, inutile, deformate, urate – legate toate cu snurul care le spala pacatele si le ridica la rangul de „martisor”. Chiar ne intrebam cui i-ar trece prin cap sa-i ofere prietenei/mamei/profei un martisor cu o vaca? Sau cu o vrajitoare? Nu ma indoiesc ca fiecare cunoaste o femeie careia cel putin o data s-a gandit sa-i ofere o vrajitoare – mai in gluma, mai in serios – dar asta nu inseamna ca o va si face. Sau poate abundenta de oribilitati de pe piata ii va ajuta pe domni sa dea glas celor mai ascunse ganduri, sa faca cele mai penibile cadouri/farse?

Maine vom afla. Pana atunci exista targul de cercei de la Serendipity, targul de martisoare hand-made de la Green Hours [recomand martisoarele/cercei/inele din taste, cartele sim, dischete si alte bucati de tehnologie], targul de martisoare de la Muzeul Taranului Roman si standul de pe Magheru unde vinde Liliana.

Liliana e in clasa a 4-a. Mama ei e asistenta medicala si si-a luat liber de la spital o saptamana ca sa scoata un ban in plus din vanzarea de martisoare. Oferta e variata si nu contine kitschuri. Cele mai vandute sunt gargaritele-clestisori, gargaritele pe trifoi verde cu 4 foi si magnetii veseli din lemn, in forma de barcute, pestisori si palmieri – toate la 1 leu cincizeci. Are si cosari, papusele, snururi impletite de prins la mana si jucarii de plus sau lemn mai mari, la 5-10 lei. „Seful le aduce, nu stiu de unde, dar se vand foarte bine. In afara de noi nu mai vinde nimeni magnetii astia, sau gargaritele. De vinerea trecuta sunt aici si deja unele modele s-au epuizat, astea le mai am.” Liliana e blonda si are ochii negri. E foarte atenta la clienti si stie pe dinafara preturile tuturor produselor. Cand te vede hotarat sa cumperi, iti intinde imediat o punguta albastra si incepe sa socoteasca: „Un leu cincizeci, trei lei si cu cinci, opt si cu cinci treisprezece… aici ce aveti? Trei lei si cu treisprezece – saisprezece lei.” Cand nu e sigura, o striga pe mama sa refaca socoteala. „Am incredere in tine, mama, in clasa a 4-a esti fetita mare!” striga mama dinauntru.

„Seful e machedon, stie el ce sa aduca si cum sa le puna ca sa se vanda. Are mana buna la afaceri. E nasul de botez al fetii”, explica mama Lilianei. „Si barbatu-meu e machedon,” adauga ea. Poate de-aici vin ochii negri si frumosi ai fetitei, care e serioasa ca un om mare si nu zambeste deloc. Ba chiar o corecteaza uneori pe mama: „Mama, nu unu virgula cinci, un leu cincizeci!” rasuna vocea ei de copil, starnind zambete clientilor adunati roi in jurul tarabei.

Cumpar in prima zi de 28 de lei si-i las doi lei Lilianei, sa manance o prajiturica. A doua zi ma intorc si cumpar de inca 8 lei, apoi duc un coleg si, in fine, revin si mai cumpar de 8 lei. Casa mi-e plina de gargarite si de primavara. Mama Lilianei deja ma cunoaste si se intinde la vorba cu mine. „Am obosit, am inghetat aici, abia astept sa termin. De luni revin la biznisul meu,” zambeste ea.

E Martisorul! Pentru domni e un chin sa umble, sa caute, sa produca martisoare frumoase, diverse, pe placul capricioaselor doamne. Fie se dau batuti din start si se rezuma la clasica zambila legata cu fir de martisor, fie cumpara la gramada cosari, gargarite, pestisori si oitze si le impart cum s-o nimeri. Unii mai norocosi capata consiliere de specialitate de la iubite si colege ;) si-si dau seama, inca o data, ca e imposibil sa stii ce e-n capul unei femei si ca femeile ar trebui sa-si dea martisoare intre ele si sa-i lase in pace cu prostiile astea.

Si totusi ne place sa primim martisoare de la voi, dragi colegi/amici/iubiti si alti domni semnificativi. Nu va dati batuti! E primavara!

P.S. As we speak, la Duminica in familie de pe Antena 1 e prezenta trupa de percutie a liceului Mark Twain, impreuna cu Rodi, colega mea „profa de muzica”. Copiii or sa bata in butoaie mai incolo, se numesc Crash si sunt foarte bucuroasa ca au ajuns la Raduleasca. Enjoy!

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Pe scurt despre targul de martisor de la Serendipity:
    – 10 lei intrarea, pret in care intra un ceai si un bilet la tombola (nu am intrebat ce se castiga)
    – un stand cu obiecte vintage si vreo 20 cu chestii handmade: inele, cercei, coliere, portofele, jucarii, genti, martisoare, palarii, brose si alte obiecte neidentificate de cusut pe haine sau pe geanta
    – preturi intre 5 si 250 lei, din ce-am intrebat eu
    – highlights: cercei cu oua ochiuri, martisoare cu barcute (interpretari posibile „esti dus cu pluta” sau „fa-te luntre si punte”), cercei cu nume („vis de caramel”, „morning star”), brose si cercei cu pietre semipretioase de la 40 lei in sus, brose vintage de 50 lei
    – standul cu margele-buburuze mi-a placut; alaturi erau si niste genti foarte practice
    – ceaiul a fost bun, fierbinte si aromat si am plecat mai departe, cu el in mana, sa pozez case.

    P.S. Citesc „Vorbitor in numele mortilor” si ma fascineaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s