O plimbare [plimbare?] romantica, cu rozatoare in decor

Standard

In caz ca va intrebati, titlul trebuie citit ca reclama de la Germanos cu catelul [„Faceti o plimbare (si cainele: Plimbare?) la Germanos.”]

Decorul despre care vom vorbi azi e centrul vechi al Bucurestiului – o ingramadire de stradute mai renovate sau mai prabusite, intre care se inalta monumente istorice (Hanul lui Manuc, Curtea Veche, Carul cu Bere, biserica Stavropoleos), banci si cafenele de lux, dar si cocioabe paradite cu magazine de fiare vechi si lighene la parter, locuite de tigani sau direct abandonate.

O plimbare (plimbare?) ziua prin centrul vechi poate sa fie haioasa, mai ales daca n-ai mai trecut demult pe acolo. Ici o casa renovata, colo un bar nou-deschis, foarte fancy-shmensy, cu geamuri mari si tejghea de alama. O strada reparata, pietruita, pietonala, cu felinare de-o parte si de alta alaturi de o ulita pe care trebuie s-o strabati cocotat pe o podisca de lemn, pentru ca in rest totul e sapat si pe fund se vad ruinele vechilor cladiri din secolele de glorie (si ciuma/ incendii) ale Bucurestilor. Eclectic, original, o adevarata aventura este centrul vechi al capitalei. In ruina/demolare/reconstructie/paragina [alegeti varianta preferata] de nu se mai stie cand. Reparatiile strazilor au fost incredintate unei firme spaniole, Sedesa, doar ca se pare ca Sedesa a muncit si statul a uitat sa-i plateasca facturile. Asa ca lucrarile s-au oprit, pana ce va veni o noua transa de bani, sau un nou primar, sau un investitor care va cumpara centrul cu totul si se va lauda ca detine in proprietate privata buricul Bucurestiului (poate ca pana la urma ar fi mai bine asa? Oricum buricul s-a mutat demult de-acolo, cred, si-a ramas doar o inertie care ne face sa consideram mahalaua aia imputita „centru”).

Pe zi, asadar, treaca-mearga, centrul vechi e o combinatie bizara de mahala si centru european renovat, in care omul de afaceri la costum, betivul nespalat de 10 zile si clanul Spranceana coexista pasnic cu studentii boemi si trecatorii nevinovati. Noaptea, insa, lucrurile capata alte contururi. Strazile sapate si podite cu lemn par deodata gropi amenintatoare, iar casele se insira hade, cu ochii scosi si dintii strambi, ca niste vrajitoare chitite sa te arunce in cuptorul lor de foc. Faci doi pasi – casa se termina, iar dupa ea nu mai e nimic… ar fi trebuit sa urmeze o alta casa, dar e doar o gaura neagra in care ti-e frica sa te uiti… si parca se aud si niste zgomote marunte si iuti pe care ti-e teama sa le identifici. Mai bine te intorci si-o iei pe strada paralela, luminata si pavata, unde se vad oameni, cafenele si se aude zvon de voci. Aici gaurile negre ale caselor care nu mai exista par mai putin amenintatoare si totul e mai linistit, desi inca se aud zgomotele marunte, dar ce mai conteaza, doar n-o fi sa fie chiar acum – si chiar daca este, ce poate sa-ti faca? Si totusi mai bine n-ar fi, pentru ca lucrurile mici si negre care se deplaseaza cu viteza mare aproape de picioarele noastre ne provoaca o frica ancestrala. Nici bine nu se termina firul gandirii si hop! in fata ta fuge ceva mic si negru, repede-repede… a disparut, urli, nu e posibil sa fie sobolani in centrul Bucurestiului!!! Nu e posibil sa nu te poti plimba pe strada de frica rozatoarelor negre!

– Si cati sunt! Colcaie centrul de ei!

Si-atunci iti amintesti povesti carora nu le-ai dat atentie – soricei in centrul vechi si pe malurile Dambovitei… dragalasi in poveste, sinistri in realitate.

Chiar asa am ajuns, ne mananca sobolanii Centrul Vechi?

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. singurul loc pe care-l frecventez in zona aia e pasajul unde sunt cafenele cu narghilea (valea regilor) dar m-am plimbat prin iulie anul trecut prin zona aia (de nevoie,ca sa scurtez nitel drumul) si am vazut un soarece (sau poate sobolan mai mic :D) trecand in viteza prin fata mea ziua in amiaza mare deci se poate sa vezi rozatoare si ziua.

    Dar cea mai sinistra experienta a fost cand,intr-o frumoasa(ploioasa) zi de octombrie sau noiembrie 2007 am vazut in drum spre facultate 2 sobolani MARI morti chiar in fata mea (pe unul era sa si calc).

    Eh,lasa ca sunt mai multi la New York !

  2. Si unde te gandesti ca altii alearga dupa sobolani cand in Laptarie, cand in Suburbia, Fabrica sau Expirat :) Prietenii stiu de ce.

  3. He, he. Asta am observat si eu saptamana trecuta, cand ne-am facut cu greu drum catre Amsterdam. Cand ne-am intors spre Unirii, trebuia sa o vezi pe Madea cum urla: „Uite un sobolan! Aaa, si inca unuuu! Ce urat!” Si eu, dandu-i replica ei, deja celebra: ” Sooo cute!” :D

  4. draga! da’ stai linistita. astia fac parte din peisaj! si gandeste-te ca deparazitarea in bucuresti a inceput de la periferie! sa vezi ce o sa fie cand vor ajunge in centru!!!! cred ca ne vom pisa pe noi de ras! oricum, doream sa-ti spun ca si eu am asistat la o nunta a sobolanilor pe malul frumoasei Dambovite. in piata unirii, pe podul minunat, spre curtea veche, dar retineti pe pod, vreo 5 creaturi jegoase, agitate, flocoase, urate, ude, zburlite si chitaitoare se tot fredonau pe betonul umezit de fulgii razleti! ei isi vedeau de nunta lor, nefiind stanjeniti deloc de trecatori!!! super tare! iar de centru ce sa mai vorbim. pe smardan, anu’ trecut, pa langa nu-stiu-ce cafenea un miros pestilent iti muta nasu’ incat trebuia sa stai cu ratul intr-o alta directie sau cu el in batista! un sobolanete frumos intins, zacea plin de viermi pe asfalt si nimanui nu-i pasa de privelistea gretoasa! ca de miros nu mai vorbim. oricum, sobolanii si tiganii din centru co-exista si nu cred ca deratizarea anuntata cu trambite si surle va reusi sa starpeasca aceste creaturi! halal capitala europeana!!! mai degraba ceva de prin asia, bangladesh, india!!! vai de noi!!!

  5. aaa, ia stai ca-mi place ce zice Vio: deci se va face deratizare? A vorbit cineva de deratizare, mai bine zis? Tot e ceva… macar stim ca avem o problema.

    Mi-a placut comentariul Cristianei ;) (prietenii stiu de ce, haha)

    Ada, acu’ si prin centru (gen Universitate) ma uit cam cu frica cand trec… mai ales de cand mi-a zis o prietena ca a vazut minunatele animalute pe la Biblioteca nationala :((

    Elena – vai de capul vostru… parc-o si vad pe Madek :))) Si tu – all cool, „lasa, draga, e doar un shoarec” :))

    Retoric: Bey, cum de nu comenteaza Topss sau Sim la postul asta? Aud??? Sa dam cuvantul shoarecilor!! :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s