No vull que em puga trencar el goig d’haver-te trobat

Standard

In vreme ce ma pregatesc sa scriu acest post, care trebuia sa se numeasca „Aquest meu cant es teu, l’he volgut nostre,” mananc cirese si ascult Raimon. De unde si titlurile fistichii cu care imi impodobesc creatiile.

Azi era ziua cea mare. Azi am facut un an de cand am fost la interviu pentru jobul vietii mele. L-am sarbatorit la scoala cu o tarta si sucuri si cu o colectie de amintiri despre cum a fost cand am ajuns eu la marcu, dupa 5 ani de ipsos. Eu stiu foarte clar ca a fost implinirea unui vis si, daca stau sa ma uit in urma, chiar a mai multor dorinte pe care mi le exprimasem ici si colo, fara sa fac nimic insa.

In primul rand am scapat de ideea ca sunt incapabila sa functionez dimineata si ca oricine se trezeste inainte de 11 e anormal. Cand ai un microbuz de prins la 7 jumate, inveti, in timp, sa te culci mai devreme si sa nu mai bei cafea dupa ora 4. Iar copiilor nu le pot spune, „Ma scuzati, sunt nervoasa pentru ca nu mi-am baut cafeaua. Nu ma deranjati pana la 10!” Asa ca dupa o vreme m-am obisnuit cu viata matinala, pana intr-acolo incat aud voci care-mi spun ce am de facut: catch the bus! Da, da, e faza reala! Aseara m-am stresat asa de tare ca, din cauza traducerii, trebuia sa stau treaza dupa miezul noptii, incat m-am culcat la 2 jumate cu o mare teama ca nu ma trezesc. Am pus ceasul la 5, doar-doar oi mai prinde vreo ora de tradus, dar cine credeti ca l-a auzit? A sunat, l-am oprit, am continuat sa dorm. Si deodata, o senzatie spooky ca trebuie sa ma trezesc. Ha? De ce „trebuie”? E 7? Si care-i faza cu 7? Ma uitam la ceas, ma uitam la telefon, nu intelegeam de ce nu puteam sa pun capul la loc sa ma culc, dar ceva imi zicea ca trebuie musai sa sar din pat. Si fiindca nu reuseam sa ma prind de ce (nici ce zi e, cine sunt sau ce caut aici), mi-a venit un gand care a iluminat totul, ca o voce soptita la ureche: „Nae, vine Nae. Pierzi bus-ul.” Abia atunci puzzle-ul s-a facut singur in mintea mea: e marti, merg la muzeul de Geologie, e 7 si la 7 jumate am bus, e o mare minune ca m-am trezit avand in vedere ca nici n-aveam ceasul pus, azi-noapte m-am culcat spre 3 si de-aia ma simt asa praf, trebuie sa traduc la scoala din moment ce nu m-am sculat la 5!

In al doilea rand am uitat ca motto-ul meu era „God, give me patience but make it quick!” Am descoperit ca pot sa am rabdare, uitandu-ma si invatand de la colegii mei cu experienta si tact, care domolesc agitatia copiilor cu o vorba masurata spusa cu voce calma. Am invatat sa am rabdare cand vine vorba de salariu :))) Am invatat sa cred ca toate lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul de la sine, chiar si fara interventia mea.

Si, cel mai important, sunt fericita. Imi place ce fac; iau munca cu mine acasa si imi face placere in continuare. Sigur ca mute mai trebuie sa se schimbe pana sa fie „jobul vietii”, dar am invatat sa sper ca lucrurile nu pot merge decat spre mai bine!

Pana atunci, ma bucur de pasii pe care i-am facut anul acesta spre dezvoltarea mea si abia astept vacanta :)

P.S. Da, da, am scapat de traducere. A fost un chin, dar am mai invatat niste lucruri si, cel mai important, vin bani frumosi pe ea. Gracias a Livia :x

3 răspunsuri »

  1. cat de frumos suna portugheza. eu iubesc spaniola, abia astept sa invat sa o stapanesc cum se cuvine, dar tare-mi mai place sa mai vad cate un film in portugheza din cand in cand! chiar daca nu pricep o iota (in ciuda faptului ca Jen sustine sus si tare ca daca stii spaniola si este atenta, pricepi si portugheza), are o muzicalitate care-mi gadila intr-un mod placut urechile :P

    la cat mai multi ani fericiti cu tarte! :) si, oricat de greu e sa te trezesti dimineata, face bine. (totusi, ora 5 e inumana!)

  2. Draga Dina, daca te-a motivat sa, eu ma bucur! Sa-ti fie bine >:D<

    Draga Jane, portugheza imi place la nebunie!!! Dar sa stii ca mi-e greu pana ma obisnuiesc cu accentul si incep sa disting cuvintele. Mi-as dori foarte mult s-o invat, dar ma tem ca-mi stric spaniola, pentru ca sunt atat de asemanatoare. Desi poate e o team prosteasca, pentru ca uite, cu catalana sunt bine-mersi si n-am facut niciodata confuzii. Multumesc pentru urari :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s