Optimism 2009

Standard

In curand se face saptamana de cand am fost la Optimism 2009, un eveniment sponsorizat de pufuletii Gusto si organizat de Evensys (sau Eventive? n-am inteles diferenta) si de Cristi Manafu. Desi mi-a luat o ora sa gasesc un loc de parcare in P-ta Romana si-am parcat in cele din urma hat-hat, la catedrala Sf. Iosif (!), totusi m-am prezentat la intalnire cu optimismul intact si nici Bobby Voicu cu-al sau dramatic „toate proiectele sunt menite sa esueze” nu mi l-a putut zdruncina. Mai ales ca exista si o latura optimista a prezentarii lui: chiar daca proiectul nu-ti reuseste, e important sa inveti din pasii pe care i-ai facut si sa te bucuri de oamenii pe care i-ai cunoscut lucrand la el. Si, evident, sa mergi mai departe. Pana ce vei ajunge sa-ti atingi visul de a face inconjurul lumii… and beyond. Mi-a placut de Bobby Voicu.

Asa cum comenta si Sandra, a fost o intalnire la care oamenii au venit foarte bine pregatiti, cu prezentari la obiect, fara „umplutura” si speakeri la care sa motai asteptand sa treaca mai repede cele 15-20 de minute care le sunt alocate. Eu cred ca a fost o intalnire la care au venit numai cei care-au vrut sa vina si pentru ca au vrut si pentru ca i-a interesat subiectul si prezentarile au fost foarte reusite. Idei principale din fiecare prezentare au scos Gabitz si Miruna si multi altii… asta e dezavantajul cand scrii la aproape o saptamana dupa :)

Veneam de undeva si trebuia sa ma duc undeva seara, asa ca am mers cu masina. Gresit, pentru ca parcare ioc! De unde-am parcat pana la Howard Johnson puteam lejer sa iau autobuzul vreo 2 statii, dar, hey, nu zic toate revistele la moda ca tre sa lasi masina two blocks away ca sa faci miscare? Eu am observat (fara misto) ca de cand am masina imi place mult mai mult sa merg pe jos. Si merg asa ca o turista, cascand gura la casa si la pomi si la fluturi si la masini si la semnele de circulatie si la locuri de parcare in care-as putea incapea si la latimea strazii si la inaltimea bordurilor.

Eu dac-as fi facut prezentare la Optimism (ceea ce mi-a trecut prin cap, dar n-am infaptuit din lipsa de organizare) as fi vorbit despre energia pe care mi-o da faptul ca mi-am invins teama de condus! Si cat de mult am invatat de cand conduc si cate chestii observ carora inainte nu le dadeam atentie si ce chef am sa invat si alte lucruri de care mi-e frica. Si cum fiecare gand optimist conteaza :)

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Am inceput sa scriu povestea marti si-am terminat azi, cand, evident, a trecut deja saptamana de la OPTimism 2009, tinut in 8 iulie. Holiday chaos se numeste fenomenul. Nu l-am mai incercat din liceu si e o experienta extraordinara.

  2. Pingback: Viziunea mea despre Optimism « Blogul lui Gabitz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s