Culori

Masina a mancat ceva kilometri in uichendul asta. Am fost la Sighisoara, cu oprire la Sibiu si intoarcere pe Transfagarasan. Am vazut pentru prima data Curtea de Arges, barajul de la Vidraru si tot felul de locuri despre care citeam in „Povestiri istorice” vol IV, cand eram mica!

Am inceput sa cred ca orice oras care nu e Bucurestiul e minunat. Si daca are si ceva deal/munte, e perfect.

La Sighisoara era paradisul cerceilor si-al muzicii celte, de aceea am propus ca in loc de „medieval” sa i se zica acestui eveniment anual „festivalul celt-ceilor.” Ai putea crede ca-n evul mediu lumea n-avea alta grija decat sa cante la cimpoi si sa-si arunce si ultimii bani pe cercei handmade din cupru, fimo, pasla, piele, coaja de porticala, lut si alte materiale neconventionale. Intrarea a costat 10 lei, 10 lei un kurtos kalacs de la care nu m-am putut abtine si 10 lei orice pereche de cercei (erau si cu 6 lei, dar le-am descoperit mai tarziu). Mi-am luat doar o singura pereche, niste nasturi din piele superbi si-am primit o alta pereche de la Livia – niste cercei absolut geniali in forma „lamailor” de incepator de pe masina: un cerc galben cu semnul exclamarii pe ele. Super tare a fost ca printr-un sat din Arges m-a oprit politia si-am coborat ca o smechera cu lamaile in urechi din masina cu lamai :) Si ce sentiment cand m-a intrebat a cui e masina sa zic: „a mea!” :) Madalina presupune ca m-a intrebat pentru ca par mai mica decat varsta reala. M-am hotarat sa declar de-acum inainte 24 de anisori :))

In Sibiu erau niste nori superbi, de aceea tot Madalina i-a zis „orasul cu cer” si ne-am gandit cat de frumos ar fi sa locuiesti pe o strada care sa se cheme Strada cu Cer. Tot in Sibiu erau turisti multi, case frumoase si muscate la feresti.

Cel mai mult la Sighi (unde anul asta am fost prima data la festival, cam tarziu cred) mi-a placut ca fiecare era imbracat in felul lui, unii mai fistichii ca altii, ca se amestecau tricourile cu burta cu costumele gen Wilma Flintstone si rochiile de domnita medievala, ca femeile aveau palarii frumoase si toata lumea era intr-un mood de vacanta foarte dragut. Am avut un sentiment de strainatate prima data cand am ajuns in piata Cetatii – multimea de oameni diferiti, scena, muzica mi-au adus in minte -simultan- si noaptea de la Lisabona cand am ascultat la un colt de strada o trupa cantand samba, cu cea mai gravida solista pe care am vazut-o vreodata si excursia la castelul din Buchs, in Elvetia, cand am urcat tot asa niste stradute neasfaltate pentru a vedea o cetate medievala.

Uichendul viitor se pare ca va fi marea; militez pentru Balcic.