First time

Standard

Leapsa de la Jane, despre prima oara :)

Care a fost primul/prima:

maşină pe care am condus-o: Dacia 1300 de la scoala de soferi, in toamna-iarna lui 2002. Era o Dacie galbena, mergea foarte bine (comparativ cu Dacia celui de-al doilea instructor, care avea o acceleratie si-o frana de sareai prin parbriz). Si, la 7 ani de la asta, prima masina pe care am invatat de-adevaratelea sa conduc e Tico :)

călătorie în perimetrul ţării: am poze in carucior (cam pe la 1 an, asa) de la Anina, in Caras-Severin, unde locuiau bunica si strabunica. Am o poza cu mine mica de tot si cu strabunica. Acolo, mi se spune, aveam 1 an jumate. Mergeam foarte des la Anina, stiu ca prima mea calatorie a fost acolo, dar totusi prima de care mi-aduc aminte a fost la mare! Cand aveam vreo 5 ani am mers cu ai mei la mare si am stat la adresa pe care o repetam zilnic, ca pe-o mantra, in caz ca ma pierd: Hotel Delta, camera 3, Jupiter.

călătorie în afara ţării: in ’91, cu mama si frate-meu am mers in Germania (RFG), tara unde si iarba era mai verde. In gara din Muenchen mama a coborat sa ne ia ceva de mancare, pentru ca proviziile ni se terminasera dupa 2 zile de tren (am mers prin Praga, unde-a trebuit sa schimbam si gara si-a venit sa ne astepte prietena mamei Jindra, care ne-a dus de la o gara la alta cu masina… mi s-a parut o aventura ca-n filme!). S-a intors cu 2 hotdogi. Iulius si cu mine am ramas cu gura cascata: „Mama! Cand ai fiert crenvurstii?” Si mama, inca buimacita de abundenta de produse si de multitudinea de culori, ne-a raspuns: „Aici ii vinde gata fierti, cine-a mai pomenit asa ceva?” N-am sa uit niciodata calatoria aia!

amintire: am mai povestit-o… nu stiu daca e prima, dar e veche rau. Dormeam intr-un fotoliu tapitat cu dungi mari negre, albe, portocalii si dungute mici negre si portocalii. Iar jocul meu preferat inainte de a adormi era sa urmaresc dungile cu degetul si sa le dau personalitate: „asta-i mama” (dunga alba :”>), „asta-i tata” (dunga neagra), „asta-i mamaie” (dunga portocalie). La tataie era o problema, ca se terminau dungile groase Asa ca tataie saracu’ mereu se ivea ca o combinatie de dungi subtiri, portocalii si negre.

animal de casă: pisica Mitzi (sau Mitza-Pisa), alba cu negru, care imi rupea cartile cand citeam si se juca ore intregi cu sfoara cu motocei. A murit otravita, la fel ca multe alte pisici pe care le-am avut pe urma… O gasise mamaie in curtea bisericii.

îndrăgosteală: la gradinita eram profund si definitiv indragostita de colegul Radu, dintr-o grupa mai mare, caruia ii puneam nisip in cap si care ma alerga prin toata curtea sa-mi ia lopatica galbena ;)) Am si azi o poza de final de an cu toti colegii de gradinita, in care apare si Radu.

descoperire: tot la gradinita am descoperit ca fundul se increteste cand stai pe WC (aveam o sala mare si ne puneau pe toti la comun si ma amuza sa vad ce creturi facea funduletul colegei de langa mine). Mi-aduc aminte ca asta m-a surprins tare. Eram foarte curioasa si imi placea la gradi, pentru ca aflam tot felul de lucruri.

job: Prin liceu dadeam meditatii la engleza si franceza. Primul job la negru a fost la un francez care avea o firma de dezvoltare web. Era prin 99-2000, deci totul era enorm de chineza pentru mine si nu pricepeam nimic din traducerile care-mi soseau pe banda rulanta: portabilitatea pe backbone, servere, sisteme de operare si muuulti termeni de retelistica. A dat faliment in acelasi an si m-a lasat fara primul meu telefon mobil: un Ericsson numit Thomas, mare, albastru, cu antena. Primul job cu carte de munca a fost la scoala, profa de engleza si spaniola.

idol: fara indoiala primul meu idol a fost Stefan Banica Junior, pe care il adoram inca din scoala primara si, fiind vecin cu mine, il urmaream adesea cand mergea la facultate, pe Matei Voievod.

creaţie: un roman politist al carui erou-detectiv se numea, ghiciti! – Stefan :) L-am scris pe foi de dictando si l-am legat ca pe-o carte, adica i-am cusut cotorul cu sfoara si-am facut si pagina de coperta fata si spate. Ca sa-mi scrie tata pe el ca e dezlanat si fara logica, cuvinte care m-au facut sa ma las de scris pentru urmatorii 20 de ani.

Trimit leapsa la Madelin, Ciupercutza, Octavian si Mara.

Anunțuri

9 răspunsuri »

  1. :P ce simpatice amintiri. cea cu hot-dog-ii mi-a reamintit de o alta faza. era prin… ’95 (??) si mama facuse un curs de vreo 6 luni in Bucuresti. la final a avut petrecere. venisem si noi doua cu tata, insa noi am stat in camera. lasand la o parte faptul ca am sarit din pat in pat toata noaptea de nu stiu cum au supravietuit cele 3 paturi din camera aia, imi amintesc ca mama ne-a fiert o farfurie/un castron intreg de crenvursti. mi s-a parut nebunia de pe lume sa ai atatia crenvursti si sa-i poti manca pe toti!

    partea cu fundul incretit pe WC m-a lasat fara cuvinte :))

  2. Jane, pana in ziua de azi am acelasi sentiment cand vad o farfurie plina de crenvursti fierti, sau o oala de crenvursti in mijlocul mesei, cum ne face noua o doamna tare draguta de la Anina. Nebunia de pe lume, chiar asa!

    La gradinita am facut foarte multe descoperiri; am descoperit ca daca-ti pui nisip in cap se aduna tot in crestet si cand dai cu degetul simti acolo bobitele, ca pleoapele se pot intoarce invers (numai cu mare dexteritate, eu n-am reusit!), ca daca dai nisip in ochi te ustura, dar poate fi o arma utila cand te ataca un baiat mai mare (nu Radu!) sa-ti ia lopatica; ca daca arunci cuburile spre lada de jucatii poti sa spargi capul cuiva… ca in cabinetul educatoarei sunt muuulte planse colorate si ea ne aduce in clasa prea putine fata de ce bogatii are acolo!! Iar cand era sa sar gardul sa descopar si minunata curte din fata, cu trandafiri, pe unde intrau „cadrele didactice” si parintii cand veneau sa plateasca, m-a prins o vecina care intamplator trecea pe acolo :((

  3. eu n-am inteles niciodata chestia cu intrarea profesorilor. e mereu mai frumoasa, speciala, numai pt cei alesi. exercita fascinatie printre elevi. imi amintesc ce importanta ma simteam atunci cand eram „de serviciu” si pazeam holurile scolii, stand la intrarea profesorilor. :))

  4. :) am citit postul tau si mi-am adus aminte ca eu imi puneam zahar in cap (spre disperarea bunicii)tot pentru ca imi placea cum se simt brobonitele cand imi atingeam crestetul capului. :P , uitasem.
    o copilarie frumoasa :)
    never let it go…
    irina

  5. @Jane – la noi la scoala erau mochete pe scara profesorilor. Iar intrarea era sacrosancta; si eu mi-aduc aminte cu ce mandrie faceam de serviciu acolo :)

    @Irina – ce dragut :) mi-s foarte dragi amintirile din copilarie…

  6. Pingback: PRIMA OARĂ « Ritasophie’s Blog

  7. Foarte foarte frumos. Ar trebui sa inventam un muzeu al „primelor dati”, toate exponatele ar fi de mare interes. Cred ca o sa „fur” si eu leapsa asta. ;-)

  8. Pingback: Se egzista un inceput in toate « Din jurnalul unei gospodine ratate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s