Cabral n-a facut mare lucru. Nici Livia

Intr-o seara plictisita si singura, Cabral a scris un post melancolic, la care a primit un raspuns mai altfel. Si s-a dus in camin la Leu si i-a dus baiatului care-i lasase comment un pachet de tigari. Pentru ca baiatul era singur si fara bani pe card. N-a facut mare lucru, zice el, doar s-a abatut nitel din drum (si-a luat o amenda mica de viteza!), a dat 8 lei pe tigari si si-a intiparit in suflet zambetul care luminase fata caministului din Leu.

Nici Livia n-a facut mare lucru, daca ma intrebati pe mine. Dar in ziua aceea de miercuri cand am debarcat la metrou Muncii si mi-am dat seama ca am uitat la scoala biletul la festivalul George Enescu, rezervat si cumparat cu luni de zile inainte, la care tineam ca la ochii din cap… cand mi-am dat seama ca concertul era in seara aia si nu aveam cum sa ajung inapoi la scoala sa-l iau si, disperata, am sunat-o pe Livia ca sa am pe umarul cui plange, ea chiar n-a facut mare lucru. Doar s-a dat jos din pat (se pregatea sa se culce), s-a pus in masina si-a fugit pana la scoala si mi l-a adus. Cati km sunt din Tineretului pana in Pipera-Baneasa? Cat trafic? Doamne, numai cand ma gandeam la aglomeratie, la praf, la bariera, la distanta, imi venea sa urlu de bucurie ca mi-l aduce si totodata sa tac minunata ca face asta pentru mine.

N-a facut mare lucru. Si rasplata ei a fost tot un zambet urias, cat toata fata, cat tot sufletul, pentru ca in seara aia am ajuns sa-l vad pe Alexandru Tomescu si magica lui vioara, la Sala Palatului.

Multumesc, Livia!

Si mai am un multumesc :) because I had a lucky day :) (si-am dat mai departe!)