Pitzipoanca de mall (AFI Palace Cotroceni)

Eu sunt aia. Ieri am batut doo malluri, azi din nou la AFI Palace cel minunat. Nu, nu mi-am luat geanta. Doar am luat-o de pe raft si-am mutat-o sus pe un stand la vedere, unde mai erau doua surori de-ale ei: una mov si una albastra. Acum sunt trei, pentru ca pana la ora plecarii mele din marele mall geanta era tot acolo. I have no use for it. Dar e minunata.

*Sigh*

Marele mall chiar e maricel si triunghiular, in asa fel incat te fatai la nesfarsit pe aceleasi trei alei, cale de trei etaje. Sau asa mi s-a parut mie, pentru ca n-am stat sa studiez harta. Oricum, are C&A, magazinul meu preferat, are New Yorker, Stradivarius si Bershka si are Deichman, un magazin de pantofi surprinzator de nemtesc si foarte ieftin. De unde mi-am luat cizme si papuci de casa. Ieri papuci, azi cizme.

Mallurile ma ametesc si ma fascineaza in acelasi timp. Imi plac multimile de oameni (uneori; alteori nu stiu cum sa fug mai repede!), imi place sentimentul ca esti pe un aeroport si astepti din clipa in clipa sa pleci altundeva, sau macar sa te transformi intr-un anonim, un om cu sacose multe si bani tot mai putini, condamnat la shopping, care mananca pe fuga la un fast-food din „food court” (in AFI Palace avem varianta cu patinoar si stanci de ciment, foarte original – multa lume pozeaza cu telefonul, mie mi se strepezesc dintii) si se grabeste sa intre in urmatorul magazin. Bine, in cazul marelui mall multe magazine inca nu s-au deschis, la fel cum inchise sunt si cinematografele si celebrul Imax. Nu stiu cand se vor deschide.

In mall-ul Liberty, ala din Rahova, imi plac foarte mult scarile abrupte.

La AFI Palace am tras o spaima cu parcarea – e asa de aberant asezata, incat nu mai nimeream iesirea si ma cam enervasem. Tot dadeam in niste culoare cu usi de incendiu, multe culoare albe, cu usi albe si scari, ca intr-un film de groaza. Pana la urma am iesit la parcare, dar mi-a mai luat juma de ora sa ies din parcare, datorita proastei organizari. Patru benzi pline de masini se intalneau (si se incalecau) la iesirea de la nivelul 1: un tunel circular de 2 benzi care ducea spre nivelul 0, unde alte 4 siruri de masini asteptau sa iasa in strada printr-o usita gatuita care nu lasa sa treaca decat o masina. Cel mai tare era ca soferii care reuseau sa iasa se mai si opreau sa se certe cu responsabilii parcarii – postati afara pe scaunele si degerand de zor – ceea ce incurca si mai tare traficul. O harmalaie. Eu ma gandeam in timp ce asteptam ca voi scrie pe blog despre asta, iar in masina din fata mea un tip facea poze cu telefonul :)) Probabil alt blogger :))

Bun, si dup-aia am mers la Muzeul Taranului Roman la Irish Way + Shannon band, unde mi-a placut de Octavia, care danseaza minunat si avea cei mai tari ciorapi pe care i-am vazut vreodata: un crac alb, unul negru. Supeer!

Sa multumim si pe aceasta cale vacantei, care face posibila participarea Smillei la spectacole care se incheie dupa ora 23 :) [si Pisicutzei :x , care stie drumul spre casa]

In afara de Amsterdam, fireste, vreau sa merg la Dublin. La vara, gen.