Maine e vineri

Standard

O saptamana in care am mers zilnic cu masina la scoala. In prima zi mai pe orbeste, in a doua zi mai ferm – dar tot nesincronizat -, in a treia zi ok, iar azi – aproape perfect (cu exceptia nefericitului din spate care nu avea de gand sa ma lase sa ii cobor de pe trotuar drept in fata, asa ca era sa ne busim sexy de tot si ne-am evitat maiastru in ultimul moment. That sorta sucked, iar dupa mi-a fost frica si gol in stomac).

Concluziile sunt cateva si vreau sa mi le insirui aici:

  1. ca practice makes perfect. Sincer. Repetitia e mama invataturii si a sincronizarii. Unele lucruri ies perfect din prima, altele nu. Tine doar de natura lor diferita.
  2. ca traficul bucuresteano-pipera-voluntarean e imprevizibil. Azi am avut bariera si dupa bariera s-a mers brici. Ieri a fost omor. Alaltaieri a fost aglomerat pe baicului. Etc. Etc. Regula este „vazand si facand” si cu mult calm, ca toti avem interesul sa ajungem unde ne dorim.
  3. ca niciodata claxonul n-a mutat muntii, nici n-a deschis carare in fata, dar e util atunci cand amicul din fata ta nu vede semaforul sau cand mama omida traverseaza in curba cu toti cei treisprezece puradei.
  4. ca exista pe lume si pietoni absolut inconstienti.
  5. ca nu-mi plac flashurile, nici macar cand mi se fac flashuri ca sa ma bag. si mai ales nu inteleg moda cu sa faci flashuri la pietoni ca sa treaca pe trecere???? wtf?
  6. ca Bucurestiul e un haos enorm – de gropi, de tramvaie, de masini, de oameni, de camioane, de inconstienta, de risk-takers care se avanta pe unde nici cu gandul nu gandesti (vezi mai ales obor, baicului-bariera, iancu nicolae, dn1, stefan cel mare – din traseele mele).
  7. ca imi place enorm sa conduc, am si instincte si reflexe si ador Pisicutza, chiar si cand o super-turez :xx
  8. ca atunci cand pleci undeva cu masina e exclus sa nu gasesti loc de parcare

Maine ne dam cu busul, apoi va fi weekend. In curand e Craciunul – deja se aud colinde, mallurile sunt pline de cadouri, a decorat Cata si scoala. In curand redevine util calendarul de pe desktopul meu de vista, unde scrie „ianuarie – Marius 22, Inozza 26, Octavian 28” ;)) Si Livia, 12.  Si Andrei Gheorghe, 14. Normal.

Concluzia saptamanii este ca sunt foarte obosita si ca e bine. Uneori spre foarte bine :)

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. A, intrebare, intrebare, pentru soferi!!

    Nu vi se pare ca uneori se conduce atat de agresiv, incat te simti mai degraba „urmarit” decat „partener la trafic”? Pe bune acuma. Ori sunt paranoica, ori avem printre noi amici care se trag din zmeul zmeilor in numar destul de mare si toti la volan, pe magheru =))))

  2. m-am simtit urmarita (si depasita cu reprosuri gen „ah, nu te misti destul de repede”) multa vreme :) da acum am feelinguri de genul „aha, nu poti sa treci de mine, eh? u nutz, nah, treci daca vrei neaparat sa mergi cu 100/h” combinate cu „sa crezi tu ca treci, stai acolo si lasa-ma sa merg normal, n-ai ce face, hah!” :d

    chris, da nu te-am auzit folosind cuvantul „amici” pana acum, new aquisition?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s