Intr-o zi o sa scriu o carte

Standard

O carte ca o lume. O sa fii si tu in ea. E inevitabil.

„Evangheliile…” la care visam anul trecut nu cred ca se vor mai scrie.

Dar uneori am impresia stranie ca traiesc in cartea pe care o voi scrie.

Si atunci ma intreb cine ma scrie. Si-mi aduc aminte de noaptea in care am visat ca o voce imi spunea „nu mai existi, pentru ca nu se mai scrie despre tine”.

Imi place cuvantul asta, „scrie”. Suna a varf moale de creion bine ascutit, a foaie proaspata si a inspiratie.

Nichita Stănescu


Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.