Intr-o vreme scriam bine, sau macar amuzant, acum sunt eliptica si neterminata. Asa crestem.
Sunt vag amarata pentru ca m-am parcat oarecum prost; cand am ajuns era plin peste tot si am intrat cu chiu cu vai intre o dacie papuc si o alta masina, dar destul de aproape si sper ca vor avea loc sa iasa fara sa se atinga de masina mea. Tare mi-ar placea s-o pot plia si lua cu mine in casa, dar inca nu s-a inventat procedeul asta. Fingers crossed pentru pisique sa aiba parte de soferi maiastri in jur. Ca la volan ma are pe mine :))))
Conform prietenilor, conduc relaxat, ma uit suficient in oglinda si nu fac mari boacane. Azi era sa trec pe rosu, dar asta e o exceptie :D Inca mi se pare incredibil ca am masina, ca conduc si ca n-am facut asta toata viata! Nu inteleg ce era in capul meu cand mergeam la ipsos cu 133 sau cu taxiul. Nu inteleg de ce mi-era frica sa conduc. Ar trebui sa-i multumesc lui Txema ca m-a pus sa-mi iau carnetul. Si Liviei ca a insistat sa-l scot de la naftalina dupa 7 ani. <3
Am scris la RAO sa-mi cer banii pe traducere – de aici post-ul revoltat de adineaori. E interesant cat de mult tineam legatura cand era de predat traducerea si cat de putin comunicativi au devenit acum. Imi pare rau ca nu a fost sa fie smooth, eu fac treaba, tu ma platesti, asa cum functioneaza in multe alte cazuri si ca trebuie sa se lase cu telefoane si e-mailuri si avocati…. Inca mai sper intr-o rezolvare amiabila.
Ma simt ca Eminescu cand a scris Glossa. Si ma streseaza gandul la masina.
Puzzle 
ca sa te inveselesti, in penultima zi de spital m-au sunat de la facultate, sa le spun in ce zi am lipsit exact, ca ei fac fisa pe noiembrie :D Deci eu n-am inca post cuc arte de munca, sunt plata cu ora cica pana in martie, asa ca trebuie sa-mi taie orele alea, nu?:))
da m-am hotarat, daca nu se scoate postu nu ma mai duc, oricat imi place mie sa fiu pisaloaga si sa explic. Am si io o sanatate de ingrijit.
Degetica, foarte tare! Sistemului nu-i pasa ca esti in spital; ei fac fisa pe noiembrie. Mi se pare foarte Ilf si Petrov asa, ce mi-ai povestit. Si cred ca e o decizie buna sa-ti vezi de sanatatea ta. Ocazii sa fii pisaloaga se vor mai ivi :)
Cand te faci bine de tot si ai voie sa iesi in oras, as vrea tare mult sa te scot la o cafea/ un ceai/ un vin rosu, orice ai tu voie sa bei :P
Pup >:D<
Auzi, Sabina, crezi ca faptul ca postul asta se cheama „do-re-mi” te-a indemnat sa comentezi? :PP Acu’ am vazut titlul si m-am gandit automat la tine :)
LOL, poate si asta, de de cand citisem mai demult ca esti revoltata am vrut s-o scriu, da nu apucam:))
cat despre iesit in oras, abia astept!
Culmea e ca atunci cand am citit insemnarea anterioara, exact la o situatie de genul asta m-am gandit – se pare ca am fost mai intuitiva decat credeam, poate si pentru ca m-am lovit in ultima vreme de mult prea multe astfel de situatii.
Cu RAO mergi la sigur la tribunal, altfel nu functioneaza. Stiu pe cineva care asa a facut, dupa nenumarate amanari (aparuse cartea de mai bine de un an). Nici macar cand au fost avertizati ca se va ajunge acolo nu s-au simtit. Sa nu te sperii, nu dureaza mult, sentinta se da in aceeasi zi. Important mi se pare sa nu renunti. Iti tin pumnii!
Multumesc, Oompa! Imi pare rau ca sunt asa fraieri. Nu o sa renunt!