Via oompa am ajuns la un filmulet haios cu un musical improvizat intr-un supermarket pe care m-am gandit daca sa dau click sau nu, fiindca nu-s mare amatoare de iutuburi pe blog. Si am dat click. Un minut mai tarziu, plangeam si radeam toata de puterea pe care o au muzica si dansul de a deschide oamenii, de a-i aduce impreuna, de a-i face sa zambeasca. De a transforma o multime indiferenta de clienti intr-un public. Minunat!
Fireste ca m-am dus pe youtube si am urmarit si alte idei traznite marca Improv Everywhere: can I get a napkin please – un musical traznit la mall, oamenii-oglinda din metrou, metroul transformat in muzeu de arta, petrecerea-surpriza pentru un cuplu necunoscut care tocmai se casatorise, I love lunch, plimbarea in lesa a cainilor invizibili, 1200 de oameni plimbandu-se cu metroul numai in chiloti! Ce nebunie! Dar pe urma am citit, tot la oompa, de unde aflase ea de traznaile astea si era iar un link pe care a trebuit sa decid daca sa dau click sau nu: colormekatie, un blog al unei fotografe din NY.
In acest moment sun fan Katie pe viata, cel putin pentru urmatoarele doua idei incredibil de minunate:
Sa nu mai vorbim de fluturasii imprastiati prin cartier intr-o zi ploioasa, de ochisorii lipiti te-miri-unde, de toate minunile pe care le face prin casa si de cele mai colorate poze pe care le-am vazut vreodata!
Si, bine, trebuie sa marturisesc de ce o iubesc pe Katie definitiv, iremediabil si mult mai mult decat pot exprima in cuvinte: Katie are liliputani!!!!!!!! Katie stie sa faca liliputani si da liliputani la tot cartierul! Katie vorbeste direct cu Christina aia mica, careia acum mai mult de 20 de ani i se promiteau liliputani adusi de tata de la serviciu si care citea „The Carpet People” si visa sa se trezeasca intr-o dimineata inzestrata cu vedere microscopica. Multumesc, Katie :x
And, just in case any of these links brings you to my blog, dear Katie, I want to tell you that by creating the adorable tiny people you fulfilled one of my childhood dreams: that of playing with Liliputians, just like Gulliver :) Thank you from the bottom of my heart!
In timp ce scriam acest post mi-am rascolit/rasfoit/recitit blogul si-am bagat de seama ca la unele comentarii n-am raspuns niciodata. Nu stiu de ce.
P.S. Acum ca se termina vacanta porcina, eu racesc.
P.S. 2. Vreau de doua ori mai tare sa merg la New York!!!!
Color Me Katie a venit ca un mic dar de Mos Nicolae :)
Multumesc!
Alina, chiar! Nu-i asa ca e minunata? Pup!
Thanks for the link, foarte frumos. si eu visez sa vizitez New York-ul intr-o zi, pana atunci ma consolez cu povestile de la o prietena stewardeza, ca in Amelie.
Povestile sunt foarte importante, Thelma :) Intr-o zi vom ajunge si la NY totusi; eu asa cred. Pup :*
Ce ma bucur ca ti-a placut! Si eu dau arareori „play” la filmuletele de pe bloguri, dar cand gasesc cate ceva de genul asta, nu ma pot abtine, cu riscul de rigoare, ca cei care ma citesc sa-l ignore cu desavarsire. Dar n-ar fi fost pacat? :)
Ar fi fost maaaaaaaaaare pacat! Multumesc mult de tot, sunt intr-un entuziasm nemaipomenit de cand am cunoscut-o pe Katie \:D/
Ha, mi-ai inveselit o zi searbada de luni cu lincurile astea :)
I love Katie!
Merci frumos, Chris :-*
PS Hihi ce poza ti-ai tras la gravatar :D
Ma bucur! :)
Da, mini-me :))
Pingback: Geografia lui 2010 « Cartea Smillei