A fost nominalizat la Oscar pentru muzica si e un film cu multe lipsuri la logica, dar care reuseste totusi sa-ti transmita un sentiment placut la final. Copilul, August-Evan, e frumos, vag ciudat si foarte inexpresiv. Iar mama e actrita din „Felicity”, ceea ce nu poate decat sa-mi reinvie toata tineretea. De Jonathan Rhys Meyers n-am de comentat nimic, in afara de accent, care e bestial! Nu stiu insa unde l-am mai vazut, pentru ca la The Tudors nu ma uit. Cred ca in Alexander sau in Vanity Fair. He is sssexy. Cliseic de sexy, dar sexy nevertheless.
Pe scurt, povestea: mama si tata sunt muzicieni; one night stand care e de fapt true love; copilul rezultat (Evan) (de care tatal nu stie) e dat spre adoptie la nastere, insa mamei i se spune ca a murit. Trec 10 ani; copilul a crescut si-si cauta parintii. Are acest vis ca va canta in piata mare si parintii il vor recunoaste dupa cantec. Porneste deci in lume sa-si cante muzica si-n timpul acesta mama afla ca bebelusul de acum 10 ani n-a murit si porneste in cautarea lui… Doar ca el acum se numeste August Rush, e copil-minune la Julliard si urmeaza sa sustina un concert maaare.
Mi-a adus aminte de Fisher King, probabil fiindca e acelasi gen de „urban fairy tale” cu Robin Williams, de data asta intr-un rol mai slabut. Muzica e superba.
Puzzle 
Jonathan Rhys Meyers e pe genul „ticalosu’ carismatic”. E normal sa ne placa :P Eu sunt fan absolut :D
Iti recomand si Match Point unde joaca alaturi de Scarlett Johansson. Si poate incepi sa te uiti la The Tudors (e pe Procinema martea).
A, merci de recomandare. Chiar ma intrebam in legatura cu the Tudors.
Mie-mi place accentul lui, dar nu-s fana genului ticalos charismatic :)
un film extraordinar. Mie mi-a fost recomandat de o prietena!