Un joc nou?

Standard

De la o vreme ma gandesc la povestea reginei din castelul pustiu – cupele goale, frigul, alb-negru, prizoniera intr-o sala prin care intra totusi soarele. Cine o tine pe ea captiva acolo? Cine a inchis-o, condamnand-o sa caute cheia care va aprinde patratele de iesire? Cine i-a zis ca lumea e facuta din patrate albe si negre?

Eu cred  acum ca regina e o copila speriata care s-a inchis singura intr-o camera pentru a se contine si a-si contine durerea atunci cand lumea (concentrata intr-o persoana, nu asa se intampla?) a respins-o ca inutila. Cred ca i s-a parut mai normal sa adopte atitudinea nemuritor si rece, you don’t fire me i quit, decat sa accepte ca usa e deschisa, dar iesirea intre oameni presupune pericol si, uneori, respingere.

Nu, regina nu e lasa, doar copila neobisnuita cu gandirea adulta, responsabila. Asteapta ca altcineva sa dea tonul ospatului, in vreme ce ea se ofileste admirand curgerea timpului in reflexiile cupelor de pret de pe masa rece de piatra. O masa ca o piatra funerara. Regina s-a ingropat de vie.

Intr-o zi o Exploratoare in pantaloni scurti, parlita de soare si foarte curioasa a patruns in Castel. Toate usile erau deschise, iar intr-o camera se afla o femeie mai singura decat oricine altcineva, pentru ca fugise din timpul ei si se ascunsese de lumea ei, lasand viata sa se scurga doar ca o reflexie intr-o cupa goala. Auzindu-i povestea de durere si fuga, Exploratoarea a vrut s-o ia in brate, s-o mangaie, sa-i spuna ca lumea prafuita si luminata de soare merita, ca inimile frante au vindecare si ca in momentul in care accepti ca esti un fir dintr-o tesatura cresti…

Intareste-te! i-a zis Exploratoarea, intinzandu-i mana. Dupa atatia ani de recluziune, lumea poate fi un loc periculos. Lumina soarelui te poate orbi, galagia oamenilor te va asurzi. Si cat de greu e sa renunti la orgoliul rece care zice “vino tu la mine, sparge trei ziduri, descuie sapte lacate”… si vei gasi golul meu interior, in care m-am ferecat. Ai fost singura aici atatia ani. Atatia ani te-ai tinut departe de lume, captiva in poveste, inchisa in metafora castelului. Iesi la lumina, Regina mea! Soarele iti va topi inima de gheatza.

Si atunci Regina…

dar mai bine continuati voi!

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s