Conspecte din Adrian Nuta

Standard

Citesc anumite carti cu creionul in mana („Calaul dragostei” de Irvin D.Yalom e acum la rand), iar blogul lui Adrian Nuta nu l-am putut parcurge decat cu degetul pe copy si paste, pentru a-mi pune deoparte citatele „de rumegat” mai tarziu.

Iata-le aici, sunt scoase din context dar foarte clare prin ele insele si fiecare vorbeste despre situatii si persoane cu care ne intalnim in viata si pe care Adrian Nuta le prezinta intr-o lumina diferita:

Se manifesta o parte a mintii tale ramase in simbioza infantila atunci cand nu diferentiezi intre perceptiile tale si ale altuia apropiat, cand confunzi nevoile tale cu ale lui/ei, cand ceea ce simti crezi ca simte si celalalt. Si nu doar atat. Nu stii ca aceste lucruri se intampla. Deoarece nu au depasit stadiul de maxim un an aceste fragmente ale mintii nu sunt luminate de constiinta. Cineva din afara iti poate spune asta insa daca o face te-ai putea supara foarte tare (iar faptul ca refuzi sa examinezi rational situatia e cea mai buna dovada; bebelusul nu este capabil de gandire rationala). Cel care vorbeste e foarte sigur de ceea ce spune si asta il face un interlocutor dificil. Nu poti ajunge la cineva pentru care nu exista „Tu” (asa cum este bebelusul inainte de 6 luni). N-ai avut niciodata impresia aceasta? N-ai simtit ca cel din fata ta, mai ales daca incearca sa-ti demonstreze ceva, e cumva „transportat” si orice apel la claritate sau consistenta este respins cu iritare?

*

Dezvoltarea mintii este o aventura intortocheata in care unii inca nu au plecat. Pe Pamant sunt mai multi copii decat ne spun statisticile.

*

Victimele nu vor sa creasca. Ele contin un copil speriat si furios, care inca mai asteapta sa fie iubit. Iar ceea ce victimele nu inteleg este ca nimeni nu mai are o obligatie fata de acest copil. Adesea, in terapie, acesta este punctul de inflexiune, un moment aproape miraculos in care clientul realizeaza responsabilitatea ce ii revine. Realizeaza ca singura persoana care poate avea grija de acest copil pe care il contine este el. Rolul meu nu este doar sa cred in resursele lui si sa-i transmit asta. Este si acela de a-i infirma credinta intr-un salvator.

*

ajutorul oferit fara a fi cerut este , in esenta, purtatorul unor mesaje de tipul: Esti incapabil…Esti incompetent..Esti slab…Nu te poti descurca. Aceste mesaje sunt insultatoare. Ele trezesc imediat o reactie energica de aparare a granitelor.

*

Salvatorii sunt usor de recunoscut: cand le pui limite, refuzand ajutorul pe care nu l-ai cerut, se supara, se deprima sau devin confuzi. Nu exista insa alta cale. Ajutorul care nu a fost cerut este insultator si trebuie respins. Nimeni nu creste daca nu este lasat sa-si exercite puterea. Nimeni nu creste din experienta altuia. Merg pana acolo incat spun ca chiar si copiii,cu exceptia situatiilor care sunt potential periculoase, trebuie lasati sa se confrunte cu provocarile vietii pentru a-si descoperi singuri resursele.

*

Lasa turnul sa cada! Deoarece atunci cand cuburile se prabusesc, puterea de a suporta realitatea se consolideaza.

**

Credinta si actiunile riscante (complet inutile din alt punct de vedere) sunt in serviciul controlului anxietatii. Asa ca, data viitoare cand prietenul tau apasa excesiv pedala de acceleratie, strange-ti centura si suporta. Este felul lui de a spune ca se teme. Cand va reusi sa spuna acelasi lucru in cuvinte veti avea o calatorie mai lina.

*
Semnul extinderii constiintei este trairea recunostintei. Evident, credinta ca e suficient sa fii (fara sa faci ceva anume) pentru a primi ceva de valoare are o nota vadit infantila. Copilul nu trebuie sa faca ceva anume pentru a primi de mancare. Este responsabilitatea parintelui sa-i ofere hrana fara a-i cere ceva in schimb. Parti din mintile unor oameni nu reusesc sa depaseasca acest nivel. De aceea nu pot fi recunoscatori. Continua sa fie copii (nu si din alte puncte de vedere). Li se pare normal sa primeasca fara a oferi ceva in schimb si chiar sufera daca asteptarile infantile le sunt inselate. Nu au capacitatea de a iesi din ei insisi pentru a-si evalua comportamentul. E firesc. Asa este mintea unui copil. Nu se poate decentra. Nu poate imprumuta perspectiva altuia.
*
Este contactul cu esenta lui constienta. Recunostinta exprimata este semnul acestei esenta trezite la viata. Este inceputul unei lumi noi, in totalitate invizibila.
*
Ce invata un copil dintr-o astfel de interactiune? Ca „teritoriul lui corporal” nu este suficient de important pentru a fi respectat si ca dragostea poate fi impusa cu forta. El creste si devine un adult care intra in relatii apropiate in baza aceluiasi model disfunctional sau se apara de el, retroactiv, refuzand intimitatea dupa care tanjeste in secret.
*
Oamenii invata usor  daca nu se tem. Mintea umana infloreste daca nu este amenintata si daca poate urmari ceea ce o atrage. Profesorii care stiu sa indeparteze frica si sa creeze conditii pentru descoperiri si revelatii cognitive (echivalentul insight-urilor din terapie) se apropie de lumea pe care eu o visez. Terapiile de calitate demonstreaza limpede ca oamenii se vindeca, se schimba si se dezvolta in conditii de siguranta.
*
Libertatea este abaterea creatoare de la program. Asa incepe o noua etapa a jocului realitatii. Etapa creatiei.
*
Este esential sa putem atribui altor oameni ganduri diferite de ale noastre dupa cum este crucial sa admitem ca asa cum un altul (Sally) poate avea o credinta gresita, in baza careia sa actioneze, tot asa noi putem fi cei care gresim in opiniile noastre. Totusi, daca mintea continua sa se dezvolte, putem reflecta la propria noastra gandire (metacognitie=gandire despre gandire). De asemenea, ne putem testa in realitate ideile (testul realitatii) Copilul (si adultul imatur cognitiv) nu poate face asta. Prins in viziunea lui egocentrica, crede ca are dreptate si nu renunta la ea deoarece inca nu poate sa faca asta. Daca as fi stiut aceste lucruri mai din timp as fi economisit cantitati uimitoare de energie renuntand la a-i mai convinge pe unii oameni de evidente pe care nu ei nu le puteau intelege iar eu credeam ca nu vor sa le inteleaga.

Mai departe, cititi blogul si, mai ales, discutiile din comentarii. Mai puteti citi si cartile lui Nuta, sau asculta audiobookul despre experienta indragostirii.

Multumesc, Adrian Nuta (si Meli, prin intermediul careia am aflat de el si Andreea, care mi-a dat linkul la blog).

Anunțuri

11 răspunsuri »

  1. ”Dezvoltarea mintii este o aventura intortocheata in care unii inca nu au plecat. Pe Pamant sunt mai multi copii decat ne spun statisticile.” Genial.

  2. Copii care nu cresc si nu se maturizeaza ? 5 minute de stiri ingrozesc cateodata un adult, dar mai ales un copil. Oare ce este egocentrismul ? Oare ce este spatiul interpersonal ? Oare le confundam cand aratam cu degetul ? Cate intrebari trebuie sa punem ca sa intelegem ca nimeni nu e paralel cu viata. Cine il cauta pe adultul imatur cognitiv ? Cineva care va arata intotdeauna cu degetul. Cineva care are timp sa il caute si poate profita de timpul acestuia.
    As putea spune ca egocentrismul a salvat multe suflete care se invarteau in jurul altora. Si mai ales pe cei care si-au facut un egal intre egocentrism si spatiu interpersonal.
    Asemeneni unor personaje ale lui Jack London – genul lui Lup Larsen sau chiar din Chemarea Strabunilor, raspunsurile sunt dure daca nu stii sa pui intrebari.
    Dar intrebarile mai sunt si cum le pui :
    Ce e mai frumos decat „sa stai la o cafea cu amintirile” ?
    Sunt cele mai frumoase jucarii sunt cele care le faci cu mana ta sau cele care le cumperi ?

    • PS: Razboiul mintii si a mintilor lasa intodeauna victime. Argumentele vor fi contestate cu citate , frazele vor fi subliniate si vorbele vor fi spuse cu inteles.Eu as spune ca pe Pamant sunt mai multi intelepti decat ne spun statisticile.

  3. hehe.. ia uite cum m-a trimis gugalu la draga de tine in timp ce rasfoiam dupa acest domn din a carui tastatura ies lucruri mari. hihi.
    te pup drago!
    miha(kisha :P)

  4. Dar n-ati terminat in glorie ca nenea. Cand va duceti la dumnealui pe canapea folositi cu incredere ochelarii de soare, protejeaza. Oricum diplomele le puteti vedea pe deasupra ochelarilor, pe tavan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s