la vida es sueño

Standard

como djio aquel genio, fireste

Azi a fost ca un vis. Am strans lucrari ca prin vis, am dat lucrari ca prin vis, am capsat, semnat, completat formulare ca prin vis, am visat written tasks si rationale times 16, am visat 9 eseuri la tok si le-am si citit, printat, capsat, indosariat, xeroxat, cantarit si bagat in plic. In plicul care va ajunge la Abu Dabi. 313 grame de materie cenusie. Prima mea generatie de ToK essays.

Cu cata emotie am facut cursul la Atena! Sau poate ar trebui sa incep cu inceputul: intr-o zi m-am dus la un interviu, iar acolo mi s-a pus in fata o carte. Era un manual verde, l-am frunzarit si am cascat ochii mari. Zicea acolo despre simturi, emotii, ratiune, limbaj ca moduri de a ne raporta la lume, ca porti spre cunoastere. Mai zicea si ca limita cunoasterii noastre e limita nu doar interioara, subiectiva, a propriei noastre minti, ci si cea exterioara, a instrumentelor care ne faciliteaza accesul la cunoastere. Ca poate nu lumea e in ceatza, ci ochelarii mei s-au aburit si nu mi-am dat seama. Ca exista cunoastere independent de ceea ce pompos numim „filtrul gandirii”; ca arta e in primul rand emotie, dar totusi si ceea ce nu-mi place mie e arta… pentru ca nu sunt eu in centru, sau depinde despre al cui centru vorbim?

Eram fascinata, uitasem de interviu, citeam pe carte si mi se parea incredibil ca exista asa o materie la scoala, ca aceste discutii (Andrei Gheorghe le numea „cranieri” si mi se pare bun cuvantul) se pot purta la o ora de curs, ca exista o autoritate care nu considera o pierdere de vreme reflectia asupra propriei persoane si, in final, asupra propriei evolutii. Colegii de la birou mi-au pus ulterior la punct entuziasmul spunandu-mi ca asa faceau si ei in liceu la filosofie, o materie care noua ni s-a predat de la catedra si din care in clasa a 12-a nu am inteles mare lucru. Ce puteai intelege dintr-o cronologie de nume si idei, nume si idei? Dar ToK este si trebuie sa fie altceva!

Fascinata am ramas de cartea verde si dupa ce am acceptat postul si-am plecat la Atena la cursul ce avea sa-mi deschida mintea spre receptionarea perspectivelor cu totul noi cuprinse in ea. „Theory of knowledge” se numea cursul, pe scurt „tok” sau „ti-oh-kei” si urma a se  finaliza cu un eseu scris pe o tema la alegere dintr-o lista de  zece si cu o prezentare orala avand ca subiect o asa-zisa grey area, sau problema de cunoastere. Elevii mei anul asta au vorbit despre celulele stem, pandemia H1N1, increderea in ONG-uri, automutilarea impusa copiilor in anumite culturi si alte subiecte despre care se pot spune multe lucruri atunci cand te apropii de ele cu curiozitate si cu mintea deschisa de IB-ist internationalist, holistic si principled/ balanced/ caring – dar si risk-taker dornic de cunoastere.

La eseu au predominat raspunsurile la intrebarea 7, dar am avut si 9, 10, 4 si 1. Dealtfel cred ca 7 va fi un hit al verii 2010 in materie de tok essay si probabil cenusareasa listei este numarul 6 cel abstract. Sunt curioasa sa citesc raportul si sper la note mari pentru toti elevii mei! BRAVO TUTUROR!

P.S. De la Atena m-am intors naucita in 2008. Morti erau Calinescu, Manolescu si toate figurile de autoritate masculine, dead white males, sau feminine care-mi chinuisera viata de liceeanca rebela. In Tok totul trece prin filtrul gandirii tale si ce libertate iti da acest lucru! Si ce enorma, enorma responsabilitate… Pentru ca numai atunci cand cunoasterea ta e foarte vasta te poti aseza in centrul ei, ca teoreticianul despre care vorbeam azi cu Doru si Irina, si inchide ochii si gandi pentru ca din gandurile tale sa se nasca viitorul ca un izvor de lumina. ToK ma invata in fiecare zi sa fiu sincera cu mine. E nevoie de mult curaj pentru asta. Dar rezultatul e pozitiv, cum am zis: beng! si murdaria dispare :)

Azi la scoala am dormit si-am visat o lume frumoasa, unde oamenii zboara in inaltul cerului, scriu dumnezeieste de frumos si-si indeplinesc visele. Acum intelegeti?

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Sunteti o fata cu mare sensibilitate si o mare delicatete sufleteasca va transmit sa va indepliniti toate dorintele cu ocazia inceputului acestei primaveri care isi face aparitia putin mai greu

    • Nu stiu daca inteleg, draga Chris, dar simt energia din spatele acestor randuri si este inaripata, zambitoare, fascinanta – asa ca tine. Daca mi-ar fi menit sa fiu profesor, asa as preda si eu si uneori visez la astfel de lucruri. Cred ca peste toate visez la acea lume frumoasa in care oamenii zboara si isi indeplinesc visele, iar uneori o regasesc in spatele culorilor sterse ale realitatii aparente, exact atunci cand ma astept mai putin – si atunci stiu ca are un rost sa traiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s