Respiro

Standard

Weekend calduros, nimic de facut, doua zile lungi de lene inainte.

Orasul e gol, „sunt fraieri aia care au ramas in Bucuresti” graieste taximetristul, la Muzeul de Arta ne asteapta „capriciile” lui Goya si mai visez si la o partida de badminton in parc.

Masina e inca la service, dupa aproape doua saptamani. Mi-e greu fara ea, reparatia ma costa foarte mult si abia astept s-o am inapoi in fata casei, pregatita sa ma duca unde voi vrea sa merg :)

Cos alene un nasture la pantalonii trei sferturi carora le-a venit din nou vremea, iar alaturi ma asteapta Zaharia Stancu, volumul de la „Jurnalul” (Costandina, Uruma, Ce mult te-am iubit). As iesi cu bicicleta si-as sta la soare pe iarba.

Totul e posibil vara.

3 responses »

  1. Unul dintre fraierii ramasi in Bucuresti te saluta si se bucura enorm pentru ca multi destepti :P au aliberat strazile si au linistit orasul… ;). Iesi din casa – e superb!

  2. Vara ne-a facut o surpriza venind pe neasteptate, si Ploiestiul straluceste, iar bulevardul castanilor arata superb. Vreau sa ies cu rolele, dar niste treburi cu hartoage ma tin in casa, chestiune care ma deprima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s