Badminton in IOR

Standard

M-a prins dorul de natura, de iarba verde si de joaca! Pisique is back si ma poate duce (desi nu e complet reparata, fiindca tot se aprinde lampa aia a lui Aladdin pe bord… o fi senzorul, o fi pompa de ulei, cine le mai stie?), asa ca ieri am profitat c-aveam in portbagaj paturica rosie de la picnic si-am fugit in IOR cu Madalina, sa jucam un badminton si sa citim pe patura. Dar ne-am ratacit (!!) si-am ajuns la AuChan, ceea ce a fost chiar mai bine, fiindca ne-am luat sucuri si fructe.

IOR in acest moment e unul dintre cele mai frumoase parcuri din Bucuresti. Mi-l amintesc salbatic si urat din copilaria mea, mai mult ciment decat iarba, cu niste tevi ruginite si un lac murdar. Acum este o gradina uriasa, plin de fantani arteziene, pomi si flori, cu un chiosc in care sambata si duminica canta o fanfara, cu alei umbroase si terase deloc scumpe si foarte placute. Si e plin de copii! Cred ca e parcul cu cea mai mare densitate de copii din Bucuresti ;-)

Paturica pe iarba, ne-am scos cartile (eu citeam „A Wrinkle in Time”, Mada citea „Agonie si extaz”), dar foarte curand m-a furat peisajul si-am inceput sa visez, cu ochii atintiti spre cer, printre crengile copacilor. Alaturi era o terasa si ne venea un zumzet de glasuri, din foisor canta fanfara (la kalinka maia era sa sarim de pe patura si sa incingem un dans!), pe banca discutau domol doua doamne in varsta. Cea mai in varsta i-a spus celeilalte, cand sa plece:

– Daca nu va suparati, am sa ma sprijin de dumneavoastra pana invat din nou sa merg…

Paturica era calda, in iarba cresteau papadii si uneori la picioarele noastre se oprea amusinand cate un caine.

Apoi am jucat badminton (palete cumparaseram de la AuChan – de data asta paletele au fost bune, dar fluturasul nu zbura bine), ne-am imprietenit cu un baietel pe nume Francesco, care ne tinea scorul si-am fi putut sta acolo pana noaptea, daca fanfara, dupa o mica pauza, n-ar fi inceput iarasi sa cante si noi sa simtim ca ne gadila talpile. Asa ca ne-am dus la fanfara!

In partea a doua am nimerit si o sole mio, dar si nitel flamenco, si YMCA si alte piese cunoscute. Era plin de copii si parinti care dansau – mi-a placut foarte mult atmosfera.

Apoi ne-am intalnit cu Meli, Lisa si Buni, cu care am jucat badminton si coarda. Am intins patura sa stau cu Lisa, pana cand mama ei juca o partida de badminton cu Madalina. Lisa sedea langa mine cu fata in palme si ofta:

– Oae cand o sa temine mami cu – cum o cheama? Cataina?

– Madalina.

– … cu Madaina, ca sa joace si cu mine beminton?

Si mai tarziu, cand mami o striga sa joace:

– Nu ma duc sa joc, pentu ca nu sunt piceputa.

Nici eu nu eram deloc priceputa la 6-le buclucas cu coarda, drept care nu m-am lasat pana cand n-am „inteles” miscarea si-am reusit s-o reproduc. Pur si simplu toata lumea reusea s-o faca doar uitandu-se la cineva care-o stia: uite-asa, pac, pac, pac. Eu eram antitalent :)) Pana nu mi s-a explicat in termenii cei mai teoretici, cu miscari de inot, icsuri in aer si semntul infinitului, dar mai ales pana cand n-am aflat amanuntul esential ca mana se intoarce intre o miscare si alta, nu am reusit. Mare lipsa la capitolul inteligenta bodily-kinaesthetic sa trebuiasca sa mi se povesteasca o miscare si s-o inteleg constient, in loc s-o preia direct inteligenta aceea a corpului!

Seara s-a incheiat la Green Tea, cu un Turkish Apple Tea dulceag si aromat, servit in curte, la o masa cu lampita, la lumina careia am citit si ultimele pagini din „A Wrinkle in Time”.

Azi mergem la muzeul de arta si, daca ne permite ploaia, la concertul de Ziua Europei din fata Operei Romane.

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. ohoho, cu mare entuziasm! si-am sarit si luni la scoala, ne-am jucat rosu-galben-albastru (eu si fetele mele de la a 6-a) ;)

    [did i mention i love my job? :)))]

  2. Cat imi place sa te citesc, asta nu mai zic.
    In ultimii doi ani din tara am stat intr-un apartament in Titan. Coboram din bloc si din doi pasi eram in parc. Daca mi-e dor de ceva in mod deosebit, dar mult, mult de tot, atunci mi-e dor de parcul ala mare si verde si viu si… si….
    :) Multam!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s