Revanche (2008)

Standard

La Festivalul de Film European de la cinema Studio am vazut ieri Revanche (2008). A fost din seria „film european lalait, cadre prea lungi (aproape interminabile) si inutile, ce-ma-intereseaza-pe-mine-cum-isi-leaga-nenea-sireturile”, dar suficient de haios ca sa stau pana la sfarsit.

Si totusi poate n-as fi scris despre el, daca n-am fi avut parte la film de niste patanii demne de filmele cu prosti.

– Vezi ca s-ar putea sa fie fara subtitrare, m-a avertizat Madek de cum ne-am decis sa megem. Ieri am fost la unul frantuzesc si n-a fost subtitrare deloc.

Oho, film austriac fara subtitrare. Sounds like fun.

10 lei pe bilet, locuri in sala destule, filmul a inceput imediat si amandoua tremuram de nerabdare sa vedem daca e subtitrat sau nu. Surpriza! Filmul nu avea sonor deloc. Ciulim urechile. Nada. Hmmmmm…

un iaz auriu, in iaz cade o piatra, se produc cercuri… generic… un tip tunde iarba pe peluza, din bucatarie il priveste o femeie… titlu… un alt tip asezat pe pat priveste cum trece un tren. deodata sare din pat si se duce sa deschida usa; la usa e o femeie si sigur isi vorbesc… tacere

Heeeei! striga sala catre camera de proiectie. Sonorul! Aplauze, huiduieli… si se taie filmul. Apare un ecran de windows cu playerul cu filmul pe desktop, iar alaturi alte documente, subtitrari, un .xls pentru Cristina si reluam!

un iaz auriu, in iaz cade o piatra – pleosc -, se produc cercuri – cirip-cirip -… generic… un tip tunde iarba pe peluza – bruuummmmm, face masina de tuns – din bucatarie il priveste o femeie care spala vase – poc, poc, se lovesc farfuriile, cling-cling -… titlu… un alt tip asezat pe pat priveste cum trece un tren -sunet de tren. suna la usa. tipul sare din pat si se duce sa deschida usa; la usa e o femeie si femeia zice ceva si… NU E SUBTITRARE!

Alte urlete, alta distractie. Bagai subtitrareaaaaa! Avem iar parte de frame-ul de la player si apare pe ecran un mouse care se chinuia sa insert subtitles. Victorie!

Si-o luam de la inceput… Ba nu; reia doar de unde suna femeia la usa.

Filmul trece cand greu cand usor, cand cu somnolenta, cand in alerta pentru ca e amuzant, sau se intampla ceva. Politistul se intoarce acasa, deprimat, pune capu-n palme si zice, parca pentru a se auto-convinge:

– Stii ca tintesc bine. Tot timpul tintesc bine.

– Ja, natuerlich, Schatzi, raspunde nevasta… dar subtitrarea nu mai tine pasul. Tot timpul tintesc bine s-a  lipit de ecran. Filmul continua; e un moment important, hotul si vardistul au dat nas in nas… pe ecran se lafaie acelasi Tot timpul tintesc bine.

Of, si mai erau zece minute pana la final! Iar rumoare, strigate, „Alo! bai, zombi! vezi ba ca s-a blocat!”, usi trantite, lume pleaca… in timpul asta filmul curge si politzaiul tot timpul tinteste bine.

Dar „zombi” se prinde de eroare, sare iar la butoane, iar mouse-ul, iar incarca subtitrarea, iar traage nitel sa dea filmul de unde s-a blocat [„nuuuuuuuuuuu! in ritmul asta dormim aici!”] si vedem in sfarsit finalul in coada de peste, cu tot cu traducere.

Multumim cinema Studio, multumim festivalul de film european, multumim casa de bilete care incaseaza 10 lei pe asa niste dume jalnice. Nu ne mai asteptati; va dura ceva pana sa revenim :)

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Hai sa fiu prima la comentat, ca mi-a placut patania. Am si eu doua asemanatoare: in copilarie la Lacul Rosu, excursie cu cortul cu parintii. La casa de cultura sau ce era chestia aia puneau Razboiul Stelelor !!!! Imi doream sa vad filmul de nu stiu cind, dar ajunsi in sala nenea cu pelicula ne-a anuntat ca aceasta e foarte noua si din acest motiv s-ar putea sa mai alunece de pe rola (sau ceva de genul). Pe scurt: nu mai stiu daca am rezistat pin’la sfirsit, ca din 10 in 10 minute disparea imaginea de pe ecran.
    A doua oara: la Chisinau in 2005, ai mei ma invita la premiera filmului Moartea domnului Lazarescu. OK, tot nu-l vazusem la Bucuresti. Prezentare frumoasa, lume buna, se pune filmul… dupa vreo 10 minute stop. Si de la capat. Dupa alte 10… stop. Si iar. Apoi din nou; il vedem derulindu-se mai repede, mai incet… pina la urma organizatorii ne cer iertare si urmarim De ce trag clopotele, Mitica?

  2. Nu mai pot de ras =)))))) la noi inseamna ca a fost chiar bine =)))))
    mi-am adus aminte cat m-am suparat la revolutie, in ’89, pentru ca se dadea filmul lui Sergiu Nicolaescu „Ringul” la TV si l-au intrerupt ca sa ne arate procesul lui Ceausescu si n-am mai vazut niciodata sfarsitul =)))))

  3. Bine ca am citit la tine cum e cu marele festival, ca ma batea gandul sa ma duc si eu la vreun film la ei :)).
    Saracu film european, n-o fi el de vina, organizatorii nostri cam varza…

  4. Draga mea,
    Lately, numa’ motanul ma mai face sa rad in hohote! Adica, ha ha ha, tare, de se sperie peretii si incep sa tremure!
    Multumesc! Am ras mai tare decat la prostioarele lui Susu!
    Cu mult drag!

  5. :) Nu mi-ai spus… sau mi-ai spus si-am uitat… e Shushu, shtii, nu? ;) Shi Shushu shuiera pe-aici ca o shoparla shifonata… Mi hihi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s