Pontice la Muzeul Literaturii Romane

Standard

Noaptea Muzeelor 2010 nu m-a mai atras. Dupa 2007, 2008 si 2009 nu prea mi-au mai ramas muzee nevazute si, in plus, am devenit mai reticenta sa ma alatur multimilor ude sau transpirate (dupa caz) care boncaluiesc pe strazi si umplu pana la refuz salile si scarile muzeelor.

Un singur muzeu insa parea interesant, totusi: muzeul literaturii romane, de pe bd Dacia. Care oferea si un concert de muzica medievala si proiectia filmului „Eu cand vreau sa fluier, fluier”.

Pisique parcata la loc sigur pe Iorga, am purces la vizitarea muzeului.

Deceptie! Intalnirea cu literatura romana e una dezlanata, fara sens, cap si coada, uneori chiar si fara o minima eticheta pe exponatul #223 foaie de manuscris olograf. Cine a scris pe foaia aia?!

Muzeul are patru camere si o sala de conferinte. In camere sunt expuse cu zgarcenie manuscrise de la coresi pana la cartarescu, dar si o presa de tiparit, papionul lui Rebreanu, fotoliul si pianul lui Sadoveanu si alte memorabilia ale marilor scriitori… fara niciun context, fara explicatii si absolut sterp. Probabil explicatiile zac ascunse in plasmele care impodobesc peretii, unde, daca ai rabdare, poti citi toata istoria literaturii romane. Dar eu sunt un viztator din ala care trebuie sa poata intelege povestea dintr-o singura privire, fara sa apeleze la mijloace multimedia altfel decat ca distractie, sau pentru a obtine informatii suplimentare. Eu sunt un vizitator care vrea panouri mari cu explicatii pe pereti, vrea birouri de scriitori reconstruite, vrea manuscrise intregi xeroxate si puse la rasfoit intr-o „biblioteca”, vrea the insides of literary creation, vrea publicatii literare, cronologie si o camera unde sa poata scrie si el daca are chef, propria sa contributie la istoria literaturii :) Nu-mi plac muzeele moarte, or muzeele noastre sunt sefe peste dinozauri!

Dar sa nu mai criticam le musee de la litterature roumaine, pentru ca acolo am asistat la concertul de muzica medievala si-am devenit fan formatia Pontice. Cei sase canta muzica de trubaduri, piese mai lente sau mai saltarete intr-o orchestratie foarte originala, cu castaniete, rainstick, vioara, tobe, tamburina si o gramada de alte instrumente populare din toata lumea. Muzica este europeana. In seara asta ne-au cantat din Rusia, Spania, Italia, Ungaria, Serbia si Bulgaria, dar si piesa care mi-a placut cel mail mult: Moreninha linda, din Brazilia. A fost pur si simplu minunat: fiecare cantec mi s-a parut ca tine o vesnicie si nu ma puteam satura de ritmurile saltarete. M-am gandit de-a valma si la Tri Yann si la Savina Yannatou si la Manolo Rico si la Galicia si la Sighisoara… si-mi doream sa nu se mai termine. Trebuie sa fac rost de CD. Si, de-acum inainte, sa urmaresc concertele lor din Bucuresti. Merita.

Asta a fost Noaptea Muzeelor 2010. O deceptie si-o noua iluzie. C-asa-i in tenis.

Anunțuri

4 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s