Shakespeare today

Standard

Astazi, zi de Shakespeare. Multe de citit, multa critica in jur, mult context… si cu cat citesti si-ai mai citi, cu atat iti dai seama ca nu e posibil sa epuizezi nimic, sa zici „gata, am invatat”, ci doar sa dezvalui strat dupa strat si cu cat inaintezi sa ramai tot mai uimit si mai fermecat. Shakespeare cel prafuit din cartea supergroasa numai buna de tinut drept „picior” la fotoliu se poate citi cu nenumarati ochi, altii la fiecare varsta. Si fiecare ciob de informatie arunca alta lumina asupra operei lui, incat nu mai stiu ce e oglinda si ce e geam curat si gandul ma poarta numai la invatatii ai mari de la Oxford si Stanford care-si dedica cariera (sper ca nu si viata!) studierii unei parti a operei lui Billy: sonetele 1 la 17 o viata intreaga! Doctorat, conferinte, scrieri si rescrieri numai pe 17 sonete dintr-o opera – e drept – destul de mare si diversa.

De fiecare data cand invat, am acest defect si numai acum realizez, incerc sa epuizez fiecare tema de parc-as fi invatatul care si-a dedicat ultimii 40 de ani studiului conceptului de „marriage of true minds” in opera lui Shakespeare. Pierduta in fair youth si dark lady, cu greu mai ies sa ma arunc in Richard III, Hamlet si Romeo & Juliet. Fiecare e o lume in sine. Fiecare isi merita propriul invatat care nu mai iasa de acolo vreme de 40 de ani. Dar eu sunt una singura. Una care trebuie sa treaca de Shakespeare si sa galopeze si prin Neoclasicism, epoca Victoriana si – oroare – modernism si postmodernism. Oroare pentru ca aici totul se naruie in haos, inclusiv entuziasmul meu.

Nu, de morfo si sintaxa nici nu poate fi vorba. Ah, de ce n-am zece vieti, vorba poetului.

Si daca le-as avea, parca vad ca nu le-as dedica morfosintaxei. Nici lui Sexpir, for that matter.

Insa uneori, cand am de invatat la orice, innebunesc temporar realizand imensitatea cunoasterii. Dar ce folos are un om daca castiga lumea si isi pierde sufletul?

Sa luam din „oceanul cunoasterii” ceea ce ne e bun la un moment dat. Calitatea sta in conexiuni chiar mai mult decat in cunostinte. Si, daca ne tine vreodata sa si adaugam o picatura in ocean, e mai mult decat minunat. De fapt e cam tot ce putem face, „batrani dascali” cu barba alba de la Oxford, sau profe de engleza din Bucuresti.

Insight: A Renaissance reader would not have visualised wire as an industrial object.

Billy, in sonetul 130: If hairs be wires, black wires grow on her head.

Ce vedeti cand cititi versul asta? Eu vad un par ca o sarma de frecat cratitile, fiindca mi-e greu sa rup „wires” de sensul lui industrial si sa ma gandesc la el, de pilda, ca bijuterie. My point: ca sa poti citi ca un Renaissance reader, trebuie intai sa citesti ce trebuie sa uiti din ce stii acum.

Ahh, pentru mine examenele sunt o tortura, fiindca eu niciodata nu termin de invatat! 

3 responses »

  1. Join the club!! De cand cu lucrarea de grad, mi s-a facut dor de treburile culinare pe care le descriai tu, m-am saturat de stat in fata calculatorului si de citit scris citit scris. Partea buna e ca subiectul imi place si de aia l-am ales, guess what it is: Shakespeare!!

  2. Bafta multa! Shakespeare ce? Azi am avut in program Victorienii. Intotdeauna mi s-au parut cei mai plictisitori. Desi de cand am vazut filmul („the JA book club”) m-am hotarat sa-i mai dau o sansa lui Jane Austen :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s