Robinson Crusoe Day

Standard

Notite fervente pe marginea „cursului” (intre ghilimele, pentru ca tot eu mi l-am facut, din scattered notes si critica):

Enlightenment ideas >> independence, self-examination, hard work

ch V: shipwreck on „the island of despair” [si cum sa nu aud in cap „everybody died on the ship, he’s alone on the island…”, numai Ada Milea am avut in cap toata ziua]

ch XI – ill with a fever, has a vision & repents > conversion, born again, island becomes home (formerly a place of punishment & misery)

ch XII – appoints himself „king and lord of all this country”, builds a country bower for retreat – deci fitze de fitze: Robinson e singur pe insula, singur-singurel. Si-a facut casa, gradina, culturi, tarc de capre, are pisici, face branza si paine, isi impleteste cosuri… cativa ani o duce bine. Apoi descopera o vale superba, in care-si trage o „resedinta la tara”! Asa, fiindca se simte el aristocrat. Mie mi se pare ca asta suna foarte tare a modern-day Romania si acum realizez ca de fapt manelistii si badaranii din trafic sunt niste aristocrati in mintea lor, de aceea li se cuvine spatiul public fara drept de apel. Ei au descoperit o vale frumoasa, deci trebuie sa-si faca acolo o coliba din termopan.

In mod paradoxal, acest Robinson care traieste 28 de ani in natura, nu stie decat sa-si recreeze cu mijloacele pe care le are la indemana propriul spatiu „civilizat”. Si ma intreb daca omul sfinteste locul, sau il distruge?

from survival to colonization, successful land-owner – ditto. Eu l-as vedea mai degraba ca pe-un naufragiat adoptat de o insula prietenoasa. El se vede latifundiar. Avantaj el?

obsessed w/ numbers and exact quantities – si lipsit de sentimente!

Friday vs Queequeg?? – stiu ca Melville se joaca cu multe opere clasice ale literaturii engleza. Fr si Q au foarte multe in comun, dar le bon sauvage, canibalul, primeste un tratament diferit in America secolului 19: e diferit, dar nu inferior. E drept ca Q nu e negru :D

Eurocentric attitude, imperialism, colonialism [„governor”] – discurs politic cat cuprinde in aceasta frumoasa poveste pentru copii (care, daca adorm in cele douazeci si ceva de capitole cat R. face si drege pe insula, risca sa piarda chiar finalul in care eroul, din naufragiat delusional, devine latifundiar autentic, bogat si sef de insula). Dupa 28 de ani in singuratate, el functioneaza in societate la fel de eficient ca inainte si, ce e mai interesant, firea nu i s-a schimbat deloc.

Niciodata pana acum nu mi-am dat seama ca Robinson isi schimba numele dintr-un nemtesc Kreutznaer in Crusoe, ca e atat de vain si lipsit de sentimente, ca povestea e atat de politica si de rasista, ca atatea lucruri sunt trecute cu vederea ca insignifiante (ex. stim in detaliu cate scanduri a luat de pe corabia esuata si sunt capitole intregi in care-si enumera „averea”, dar ni se spune intr-o propozitie ca R. s-a insurat si nevasta i-a murit), ca dupa plecarea lui R. pe insula se creeaza o colonie si este adjudecata de Anglia. Ce simpla era politica externa pe vremea aia! Si cata lume mai era inca nedescoperita!

Sa nu se inteleaga totusi ca am ramas cu o aversiune fata de Robinson Crusoe. El este omul epocii lui: muncitor, perseverent, priceput si extrem de rational, dar totusi temator de Dumnezeu. Si este, mai ales, intruchiparea unei idei despre puterea civilizatoare a omului. Nu societatea te umanizeaza, pare sa spuna el, ci omul creeaza societatea – fie ea si una de pisici, papagali si capre. Tarzan exprima si el aceeasi idee, poate chiar mai clar, pentru ca el e crescut in afara societatii si totusi nu se dezumanizeaza.

Studiile arata, din pacate, ca societatea oamenilor are totusi un rol esential si copiii-lupi rareori mai pot fi umanizati daca sunt descoperiti la varste mari.

Si m-a amuzat intotdeauna paralela intre Defoe si Crusoe; acum stiu ca autorul se numea in realitate Daniel Foe si si-a adaugat un „de” fitzos, ca sa para mai nobil. Madame Bovary c’est moi.

Toata marea literatura e un continuum, un trompe l’oeil, o mare de picaturi separate care vorbesc intre ele, se ciocnesc si se amesteca pastrandu-si totusi individualitatea. Faptul ca pot sa vad asta ma umple de fericire.

3 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s