Close your eyes, let’s walk

Standard

Drumul, calea, oamenii, norii, lucrurile pe care le vezi, vorbele pe care le spui, mailurile pe care le scrii, programa si stiva crescanda de foi si caiete, cafeaua la 5 dimineata (amarrra!), holurile din Pitar, avizierele disperarii si ale sperantei, stiloul cu cerneala neagra zgariind gandacei pe foaie, salvarea cu chip de pisi si, peste toate, o enorma, coplesitoare oboseala. Azi i-am inteles pe oamenii care adorm la volan, mi-a fost frica pentru mine si am fost cat pe-aci sa las masina la romana. Dar adormeam daca veneam pe jos.

Multumesc Laurita, pentru tot >:D<

Vreau sa-ti spun decat ca sper sa ne mai vedem :P [o sa-mi fie dor de petcu, cred (cateva zile)]

Si o pup si pe Cata :***

Examenul mi-a adus cititori, deh. :p

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s