Hai s-o facem romaneste!

Pentru proiectul Let’s Do It, Romania, adica „curatenie in toata tara intr-o singura zi” cum frumos graieste sloganul campaniei, am lasat azi patul si perna de care nu m-as mai fi dezlipit si-am zburat la bricostore baneasa la ora opt, dotata cu saci menajeri, manusi, apa, senvisuri si ciocolata, exact cum scria pe site.

Am fost o echipa cum scrie la carte, mandri de capitanul Vio care ne-a organizat foarte bine (profesori si copii, in total vreo 15 persoane) si, fiindca era o treaba asa de serioasa, am fost si foarte punctuali.

Bricostore Baneasa la ora 9 (adica o ora mai tarziu) era inca intesat de lume, iar organizatorilor le era greu sa ne spuna ce facem in continuare. Copiii se plictiseau, ne era frig, am scos sanvisurile si-am mancat, ba am mai dat si cainilor comunitari din zona – team building in toata regula. De plecare la Moara Vlasiei nicio vorba.

La ora 10 eram deja suiti intr-un autobuz ce proclama mandru „Cursa speciala” (si, pe dos, „Circula prin Dacia”, probabil bulevardul, nu? :))) si umbla zvonul ca ni se vor alatura 30 de francezi veniti si ei la curatat Romania. Eram deja vreo 30 si noi, adica vreo 4 echipe diferite, care mai bine organizate, care mai dezlanate, iar Capitanul nu mai stia cum sa ne asigure ca, probabil, la un moment dat, vom ajunge si sa chiar facem ceva curatenie, asa cum ne doream. Dupa doua ore de asteptare ne cam pierduseram sperantele.

Si-am pornit catre Moara! Comuna Dascalu, Balotesti, scoala, primarie, biserica si monument, padure si camp cu porumb ne intampinau pe drum. O ora de drum pana intr-o rascruce cu troita, unde ne-am oprit si-am parcat. Intre timp ni se alaturasera Diva si Dana, dar si copiii de la DP2, veniti cu masinile personale. Am scos sacii, ne-am tras manusile si am purces. Gunoaiele se intindeau cat vezi cu ochii si, supriza, sub ele erau alte gunoaie!

Nu stiu sa va isc aici flori de mucegai din tastatura, deci mi-e greu sa descriu scarbosenia, mirosul, praful, lichidele care se scurgeau, cartoanele imputite sub care mereu ne asteptam sa gasim vreo elodie transata (really! atat era de sinistra acea mizerie nesimtita de om care se duce si-si arunca rahatul in drum), valizele cu haine imputite si roase, peturile nenumarate peste care crescusera si se incolacisera buruieni tepoase, hartia igienica folosita, tampoanele si scutecele cu kkt. N-o sa va descriu nici televizorul tandari, boarfele pe umeras (o geaca de blugi intre ele), tonele de materiale de constructii aruncate, ciobite, sparte, crapate, ambalajele si ziarele, sutele de bilete nefolosite de maxi-taxi.

Am trecut prin stari ce variau intre dezgust, enervare, empatie (saracii, unde sa arunce daca nu le face si lor, acolo, o pubela, un centru de colectare, barem un cos de gunoi), oboseala, plictiseala, frustrare, amuzament si teama.

La ora 1 ne-am oprit si-am mancat sandvisurile din dotare si tot atunci ne-am trezit cu cineva care ne-a adus manusi si saci. Probabil strategic, pentru ca noi chiar terminasem manusile si ne gandeam sa ne oprim din curatenie.

Curatenia, ca sa va spun drept, nu s-a terminat. S-a terminat doar timpul nostru: la ora 3 ne-a incarcat dom Sofer in bus si pac! cu noi inapoi la Bricostore.

Au ramas in urma noastra circa 300 de saci, pe care speram ca cineva ii va strange. Si-a mai ramas mizerie. Cu excavatorul sau cu un incendiu care sa mistuie tot i-am fi putut da de capat. Asa, adunand la mana carpa cu carpa, pet cu pet, eram si-n 2020 acolo. La Moara Vlasiei gunoaiele fusesera aruncate probabil cu portbagajul sau cu remorca. Pe masura ce eliminai straturi superficiale de gunoi dadeai de altele mai vechi, de culoarea taranei, peste care crescusera buruieni si umblau paianjeni, viermi si gandaci. Arheologie s-a chemat ce-am facut noi, mai mult decat curatenie, iar senzatia mea a fost, sincer, ca incercam sa golim marea cu paharul.

La final eram murdari, transpirati, victoriosi, franti de oboseala, infometati, disperati dupa „o buda normala si un dus, cat de cat”, porniti pe nesimtitii care-si arunca gunoaiele in padure cu carul, pe autoritati, pe „regim”, dar si veseli sa fi petrecut impreuna noua ore de „team-building”.

Fara sa ne rupem spinarile sau sa ne spetim, „ca nici noi n-am omorat pe nimeni”, vorba lui Alice, am demonstrat ca se poate face curat in Romania cu mana, adunand 300 de saci de gunoi in cateva ore dintr-o zona de vreo 2 km. Inchipuiti-va o curatenie de-asta cu masini de salubrizare, cu excavatoare, folosind hartile pe care LDIR deja le are. Ei? Aia Romanie curata! Si pe urma, dragilor, semne sa nu mai arunci gunoiul prin locurile curatate, amenzi dureroase si pubele suficiente pe langa case, ca sa nu mai vina omul cu remorca sa si-o verse in padure. Cat priveste materialele de constructii, exista momentan un mod costisitor de a le arunca in acele bene, dar probabil ca se pot gasi si solutii ieftine si bune, care nu presupun imputirea padurii sau a campurilor cu bca, faiante, caramizi si mortar. Ca nici padurea n-a omorat pe nimeni!

In ciuda balbaielii de dimineata, a fost ok iesirea si copiii, care venisera „sa salveze planeta”, au plecat si ei cu o concluzie: „bai, nu mai arunc nimic pe jos, uite ce scarbos arata!”