Acolo e o lupta

Standard

acolo e o lupta

din care putem iesi

invingatori

(Ada Milea, Quijote)

Trebuie neaparat sa-mi cumpar rafturi pentru carti. Peretii goi ma deprima si-mi lipsesc teribil rafturile. De cand ma stiu mi-au placut. La biblioteca as fi stat zile-ntregi, sa ma plimb printre rafturi sau chiar, la scoala, la 52, sa ma cocot pe ele pana sus de tot si sa citesc asezata acolo. Mai incoa, spre treizeci de ani, aveam zile de stres si de nervi la serviciu cand doar o plimbare printre rafturi ma mai linistea – fie ele la Mega Image sau la Carturesti. „Vreau sa vad rafturi!” urlam si, intrand in binecuvantatul hypermarket sau supermarket de cartier, incet-incet ma linisteam si-mi revenea zambetul pe buze.

Ce-o fi cu mine si cu rafturile? Mi-am spus la un moment dat ca-mi dau, poate, senzatia aia de abundenta – totul este din belsug, ora 23:15 si totul e bine. Cine stie? Are si un efect hipnotic toata acea insiruire de detergenti, detergenti, detergenti, de vase, de podele, de faianta, de mobila, de rufe, de rufe colorate, de rufe sensibile, de podele x, de podele ygrec, de copii, de matusi din italia, de, de, de. Apoi vopsele de par, Garnier, L’Oreal, Londa, henna, urmate de sampoane pentru par normal, pentru par gras, pentru par vopsit, anti-matreata, pentru volum, pentru par cret si pentru combinatii: normal spre gras, gras cu matreata, vopsit fara volum. Pe urma articole de bucatarile, facalet, cutie de paine, cos de paine, ladita de paine, cutite si pahare, furculite si paie, tacamuri de inox si de plastic, farfurii, cani, tirbuson, servetele. Pe urma cafea si dulciuri, apoi frigiderele cu alergie, painea si produsele gatite loco, cam insipide ele, dar cui i-e foame le cumpara.

Pana la iesire nervii s-au topit, a ramas doar senzatia ca ochii mi se inchid, grei, de la lumina aia bizara din magazin.

Acum stau si ma gandesc ca poate misterul sta in liste, nu in rafturi; in insiruirea produselor si nu in calitatea sau numarul lor. La fel ma linisteste sa scriu servetel, facalet, cutie de paine, sertare cu tacamuri, chiuveta si scurgator, debara, aragaz, frigider, congelator, filtru de cafea, prajitor de paine, facator de senvisuri – ca si sa le vad insirate intr-un raft.

Rafturile cu carti in casa imi dau o senzatie de viata. Acolo, inauntru, sunt oameni si multi imi sunt prea bine cunoscuti. Ori, dimpotriva, astept sa-i cunosc, dar inca nu le-a venit timpul. Oricum ar fi, vreau rafturi in casa. De la asta am pornit.

Imi plac rafturile. Cutiile, nu.

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Cum unii s-au „nascut” in masina, tu poate te-ai nascut printre rafturi :)).
    Eu una ma linistesc pe baza de melodii: aleg o melodie pe care o ascult de nspe mii de ori, si gata, m-am linistit :)).
    Fiecare cu chestiile lui..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s