Leapsa varstelor

Standard

Am primit de la Ina, onorez.

La 9 luni vorbeam, mi se spune. Ce-oi fi zis, nu s-a pastrat.

La 1 an jumate ma prezentam Ina Aghega’ si locuiam pe buievadu iepubicii. Mai aveam multe de comentat si despre matura cu care dl State (zis si Belitu’) matura prin curte, despre pasari, gaze si flori.

La 3 ani am mers la gradinita, unde nu stiu daca am plans vreodata, pentru ca-mi placea enorm. M-am batut probabil cu toti baietii, am facut toate traznaile posibile, am sarit garduri, m-am suit in copaci si m-am ascuns in biroul directoarei si-n dulapul cu jucarii, am spart capul unui baiat cu cuburile si mi-a fost spulberat mitul despre Mos Craciun. Dar sa nu anticipam.

La 4 ani am devenit sora mai mare pentru ca s-a nascut Iulius. A venit de la maternitate cu un costumas bleu si mi s-a parut un copil deosebit de mare, desi era doar un bebelus. In fiecare zi ma temeam sa nu dispara, incat mama a trebuit sa ma asigure ca „Iulius nu mai pleaca acum de la noi.” Abia atunci am inteles ca un frate mai mic nu ramane mic mereu. Am fost inca de atunci extrem de mandra sa am un frate si ma laudam cu el la gradinita. Tot la 4 ani m-am indragostit de colegul meu Radu, caruia ii puneam nisip in cap, iar el imi fura lopatica galbena si ma facea sa-l alerg prin toata curtea gradinitei.

La 10 ani a venit Revolutia! Ce-as mai fi iesit si eu in strada, caci tare eram revolutionara! Dar aveam piciorul in ghips. Am urmarit revolutia la televizor si, ca sa simt ca fac totusi ceva, „stenografiam” procesul lui Ceausescu si-al tradatorilor de neam Dinca Ion, Bobu Emil si Manescu Manea cu semne de mine inventate, apoi am transcris tot rechizitoriul pe o agenda. Tot atunci am inceput sa scriu poezii, din care mi-amintesc si acum una.

La 14 ani am intrat la liceul de engleza, eu nestiind boaba. Am invatat pe rupte in luna dinainte de admitere. Recunostinta mea se indreapta si acum catre doamna Andronache, profa care-a crezut in mine atunci cand nici eu nu credeam!

La 19 ani m-am apucat de catalana si mi s-a spus ‘Tu parles molt”, ceea ce stiam de la 9 luni. Tot atunci am inceput sa tin ore de engleza in Cosbuc la clasele a 11-a si-a 12-a, care erau cam de varsta mea. A fost super-misto! La petrecerea de 1 decembrie de la Margarita m-am apucat si de fumat. Winchester.

La 20 de ani am mers la Barcelona cu o bursa si viata mi s-a schimbat. Am avut o depresie de un an dupa ce m-am intors. L-am cunoscut pe Jose, cu care imi scriam miliarde de mailuri intr-o vreme cand mailul se verifica la internet cafe pe bani multi si internetul era inca o sperietoare si-o moda care va trece. Purtam bocanci cu talpa groasa sau tocuri groase de 10-12 cm si eram foarte neagra. Uram pe toata lumea, in afara de Andrei Gheorge, pe care-l adoram. Scriam „povesti fara sens” pentru toata lumea si poezii pentru Oana-Dog. Dealtfel aceasta a fost si perioada scrisorilor mele pentru Oana si-ale ei pentru mine, de care devenisem dependenta si pe care le-asteptam cu nesat in fiecare dimineata. Ma simteam postmoderna si fragmentata, insa eram pur si simplu romantica si bleaga. Lucru dovedit de faptul ca autorul meu preferat era Ionel Teodoreanu :)

La 25 de ani m-am apucat de blog, pe diverse platforme. Multa vreme am scris pe yahoo 360 si-a fost o lume in sine, cu prietenii de acolo, cu atmosfera aia de 360, cu colegii de la birou. Munceam din greu, deh, eram manager. Stresant. Mi-am pus problema sa-mi fac o cariera, sa-mi intemeiez o familie, sa fac copii si alte chestii serioase.

La 30 de ani redevenisem profa si single. Alta viata, alti prieteni, alta lume, alta eu. Una cu alergie la rece, dar optimista si pozitiva.

La 31 de ani sunt diriga si stau cu chirie pentru prima oara. Am devenit mai responsabila. Copiii au un fel de-a te face adult chiar si cand nu vrei :) Si cine stie ce va urma?

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Ce fain! Si ce ma bucur pentru tine, draga Chris! Eu cred c-ar trebui sa-mi iau la rasfoit agendele-jurnal, pentru ca trecutul meu se estompeaza putin cate putin in fiecare zi. Si cumva e bine, ca am nevoie de locuri libere pentru amintiri mai luminoase, dar cumva e trist… Cred ca azi o sa ploua… Te-mbratisez cu drag!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s