In afara de „pe unde s-o luam”, taximetristul nu era deloc vorbaret. Nici eu, fiindca era 7 dimineata. I-am indicat Gradina Zoologica drept punct de reper, urmand ca de acolo sa-l mai ghidez. Cand am intrat in Pipera s-a intors spre mine:
– Si dumneavoastra lucrati acolo la restaurantul ala de langa Gradina, nu?
– Nu, eu la scoala de vizavi de gradina.
– Ce scoala e aia? Ce, e scoala acolo? E mallul ala, Jolidon, asta stiu. E si scoala?
– Da, Mark Twain.
Liniste. Dupa cateva secunde se intoarce iar. De-acum intraseram pe Iancu Nicolae.
– Auziti, cum ziceati ca-i zice scolii? Poate mai aud si eu pe alti clienti, sau cere cineva prin radio masina aici…
– Mark Twain.
Liniste. Apoi conchide:
– E nume englezesc.
Il lamuresc ca e un scriitor american, ca scoala e particulara si-i indic unde sa faca dreapta. Cand sa oprim, imi zice:
– Va rog sa ma iertati ca v-am confundatcu fata aia de la restaurant. Mi s-a parut ca semanati. Eu n-am fost acolo decat o data, aveam un milion de schimbat, adica n-avea clientul rest si avea numai de un milion si-am intrat sa schimb si era fata aia si era foarte draguta, adica mi-a schimbat imediat. Am crezut ca sunteti ea, ma scuzati.
– Nu-i nici o problema.
Puzzle 
la urma urmei nu stiu cat de mult ti-ar fi folosit ca el sa stie astfel de lucruri ..si daca ma gandesc mai bine, cred ca nici lui.. :))
* din literatura, desigur!
din ciclul inca un taximetrist dragut. cred ca va trebui sa scriem pana la urma cartea taximetristilor.
pana nu ni-i civilizeaza prin lege, ca asa am auzit ca vor