M-a sunat cineva cand eram in masina si-am deschis ghiozdanul, am scos telefonul si-am raspuns. Nu, nu conduceam, abia ma urcasem. Am vorbit, am terminat, am pus telefonul in masina, am pornit, am ajuns la Mega Image, mi-am saltat rucsacul pe umeri si-am cascat si eu gura la rafturi pana Madalina si-a cumparat ce voia ea sa-si cumpere. Asta a durat vreun sfert de ora, timp in care am strabatut tot magazinul, m-am oprit la condimente si-am cugetat daca sa-mi iau piper sau nu (n-am luat), am studiat cele 6 carti scorojite expuse la vedere (intre care Divina Comedie pentru copii, 37 de lei), m-am plimbat pe la produse congelate, ape si sucuri, cosmetice si detergenti. M-am oprit iarasi destul de mult la reviste, cautand un bradut Tabu facut de mana mea (nu era), apoi Mada m-a solicitat s-o ajut la depistarea unei pungi de broccoli inghetat, produsul proaspat lipsind din rafturile magazinului. Am avut si-o conversatie despre preturi („ce iei la Auchan cu 70 de lei, iei la mega cu 150” etc.), despre varietatea produselor, despre de ce nu ne place mega (fiind noi totusi la cumparaturi acolo) si ce gust au gemurile dietetice si crenvurstii afumati din soia.
La casa m-am rezemat (cum obisnuiesc sa fac: ma rezem de toate alea), cu ochii la vanzatoarea care scana produse si ma scana si pe mine cu coada ochiului, pana ce mi-a spus:
– Sa stiti ca aveti ghiozdanul deschis.
In vocea ei se simtea un oarecare regret si, probabil, anticiparea unei reactii nasoale din partea mea si ma gandesc ca asta o fi si facut-o sa ma scaneze nitel inainte sa-mi dea vestea (ajunsese deja la laptele de soia, trecand de paine, gem, broccoli congelat, castraveciori murati si guma de mestecat cu arome pana sa hotarasca sa-mi spuna ceva). Ba chiar am impresia ca s-a masurat nitel din priviri si cu gardianul, care si el ma privise lung de vreo doua ori fara sa spuna nimic.
Ghiozdanul era deschis, intr-adevar. Larg deschis, chiar la buzunarul din fata. Se vedeau bine variatele bonuri pe care le indes acolo si uneori le mai scot si le transfer intr-o punguta de cadou (sa fie!), se vedea plicul cu cardul de salariu, niste hartii albastre de 100 de lei necesare pentru plata chiriei, portofelul, sticluta de Touch, pachetul de servetele, xyzalul, un 7 seri – totul in afara de telefon. Atunci mi-a venit inima la loc. Sigur ca ghiozdanul era deschis. Fusese deschis de mine, cand imi luasem telefonul. Telefon care ma astepta in masina.
Cand 2+2 au facut fara-ndoiala 4, am zis:
– Da, eu l-am deschis si l-am uitat asa. Va multumesc ca mi-ati spus.
Vanzatoarea n-a parut multumita de explicatie, asa ca am adaugat, pe jumatate catre Madalina:
– Stii cand am scos telefonul sa vorbesc? Atunci am lasat ghiozdanul deschis, iar telefonul e-n masina. Si eu ce zapacita, sa ma plimb cu ghiozdanul deschis tot megaimajul.
– Adica nu va lipseste nimic?
– Nu, iata, e totul aici. Nu-mi lipseste nimic. Am umblat cu ghiozdanul deschis de cascata.
– A, a zis vanzatoarea. Credeam ca… (gest semnificativ cu capul, insemnand „a suti”).
– A, nu, nu, nu. Eu sunt zuza. Va multumesc ca mi-ati spus.
Si-asa s-a facut ca azi n-am lasat nici un ban la mega. Nici portofelul sau sticla de touch.
Puzzle 
ala data sa iei piper
si nu e corect sa scrii 2 si sa nu pui decat episodul 1. barem un trailer, ceva: cititi in episodul 2 cum am calatorit in a cincea dimensiune calare pe un copan de pui
draga mea, da click unde scrie episodul 1 si-l vei citi pe 1
asta cu megaimajul e doi :)
unu e ala cu branza si tonul
cu copane de pui inca n-am avut experiente extraordinare
cat esti de carza si tu! parca ma vad pe mine cand plec din casa sa cumpar si pun in cos si la casa imi dau seama ca banii sunt acasa…si asta tot la un mega image magic! asa sunt unii…cascati si atat!
Ce colegi minunati am! :))))