Salteaua si mileul cu bordura

Standard

De curand m-am intalnit cu o prietena care m-a tras de limba si asa au iesit la iveala aceste povesti pe care le scriu acum si pe blog: povestea cu Cristina si cea de azi. Si poate vor urma si altele, poate nu. Ma gandesc deja sa fac o serie cu cele 7 pacate. Azi vorbesc despre furt.

La un moment dat am furat 100 de lei din agenda mamei. Strangea ea acolo „planul economic” (ce-o fi fost el) si avea un teanc de sute albastre, nenumarate mi se pareau, asa ca mi-am zis ca sigur nu se prinde daca iau si eu una. Nu mai stiu cati ani aveam, poate vreo opt.

Ei, dar ce sa ma fac, ca 100 de lei era totusi o suma mare cu care copiii nu umblau in mod obisnuit in buzunare la varsta de opt ani. M-am dus la sifoane si am schimbat-o in hartii mai mici. Sifonareasa a tinut sa se asigure ca mama m-a trimis, eu i-am zis senina ca da, mi-a schimbat-o intr-una de cincizeci si doua de douazeci si cinci cu Avram Iancu. Pe 50 nu mai stiu cine era.

Cu 25 de lei m-am infiintat la Cofetaria Verdun de vizavi si-am cerut o prajitura Oana. Daca era si Ramona cu mine, daca furtul bancnotei venea dupa ziua aia nefericita cand am scanat disperata strazile cu Ramona cautand 25 de bani – bani care ne lipseau de la suma de 4,25 lei cat costa o Oana – fara a reusi sa-i gasim, nu stiu. Dar am schimbat banii si-am cheltuit nitel din ei. Si asta era tot ce voiam sa fac, deci restul de bani mi-au devenit inutili si ma gandeam cum sa scap de ei. Necazul pe vremea aceea era ca te cunosteau vecinii toti, exact ca-n Eminescu. Dl. Gheorghita de la librarie sigur avea sa-i spuna lu’ mama ca m-am apucat sa cumpar carti pentru care ea nu mi-a dat bani. Sifonareasa si dna Stamate de la Aprozar nu prezentau interes. La cofetarie fusesem. Bomboane de vizavi de la „Cafea. Dulciuri” nu voiam. Si banii aia imi atarnau deja cam greu in buzunar.

Seara, mama a descoperit totusi ca-i lipsea o suta de lei din planul economic si s-a speriat. Eu i-as fi dat banii inapoi (mai bine zis i-as fi pus la loc fara sa se vada), dar nu mai aveam suta intreaga si albastra, nici vreo posibilitate de a o completa.In cazul improbabil in care s-ar fi ajuns totusi la o perchezitie corporala, nu voiam sa fiu gasita cu bani la mine, asa ca m-am hotarat sa scap de hartiile verzi si roz care-mi ingreunau viata. Si iata cum am facut:

Bunica mea Ate cosea o saltea, varata in rama patului. Salteaua era intoarsa pe diagonala, iar ea cosea si canta. Avea pe ea nenumaratele rochite si sortzuri pe care le purta de obicei si in picioare „caltunii” tricotati de ea, cu talpa de pasla. Eu ma invarteam pe langa ea si, prinzand momentul cand si-a scos ochelarii, am aruncat intr-un colt intunecos de sub pat banii facuti ghem.

– Mama, aud vocea lui tata mai tarziu in aceeasi seara, am gasit aici niste bani, uite de 25 de lei…

– A, zice mamaie matter-of-factly, da-i incoa’, imi cazura mie din sortz.

Si-asa s-a terminat povestea celor 100 de lei, iar eu bani n-am mai furat de-atunci, dar tot in anul ala am furat un mileu de la doamna Alecu zisa Curca, unde ma trimitea mamaie cu „demancare”. Mileul era frumos, dar Curca s-a prins ca disparuse si-a sunat la mamaie sa-i aduca fata mileul inapoi. Asa ca i l-am dus. Dupa anul ala, cariera mea de hoata s-a terminat. Nu stiu nici pana azi cum a pus mama la loc banii la planul economic.

Anunțuri

13 răspunsuri »

  1. Eu faceam o smecherie: verificam buzunarele paltoanelor, numaram banii (ca sa stiu cum sta treaba), si dup-aia m-apucam sa cer diverse chestii…proportional cu ce vazusem eu =)). Daca erau goale buzunarele era clar ca n-are rost sa incep…discursul :)).

  2. Ce ti-e si cu blogurile astea, asa ma aflu si eu anumite lucruri! Pe cand episodul „stiti, Christina si-a scos azi un ochi, dar acum e bine, a venit salvarea si i l-a pus la loc”?

  3. @ Moi – asa cred si eu si trece de la sine.
    @ Vecinica – draga, imi place sa fiu vecinica cu tine… la Paris :))) Misto si procedeul de a verifica buzunarele. Daca-mi dadea si mie prin cap nu ma mai pacalea mamaie asa usor cu „n-avem bani, lasa-ca-ti fac eu acasa” :))
    @ Ina – cred ca ala e un episod care trebuie povestit nu scris :)) Dar poate c-am sa-l scriu :)
    @ mastic – cum adica?
    @ maman – ala da, e un episod care va fi povestit si el :)) da’ tu-ti mai aduci aminte de suta aia sau nu? ca parca te-am intrebat odata si mi-ai zis ca nu.

  4. @Chris: pai da, mai bine vecinica de Paris, decat vecinica de Pantilimon City. ;) Daca vii pe-aici da de stire, am carnetelul de musafiri deschis :).

  5. cum a pus mama suta inapoi iti pot spune eu, nu e nevoie s-o intrebi si nici mister nu e.
    iar daca te apuci sa scrii despre cele 7 pacate, imi permit sa ti le reamintesc:
    mania
    invidia
    lacomia
    mandria
    lenea
    avaritia
    luxura (transliterez din latina: pofta de placeri, nu neaparat interzise dar in exces)
    e interesant ca nici unul din pacatele capitale nu este o fapta ci o stare de spirit. psihologia crestina nu este atat de tampita precum am vrea noi azi sa credem, probabil pentru a putea pacatui fara frica…
    pe de alta parte, toti copiii au faza in care sunt gaite si „fura”. asa zicem noi, pentru ca ne-am dezvoltat simtul proprietatii private. furtul la copii nu e stricto sensu un pacat pentru ca nu e nici invidie nici luxura, ci naivitatea de a crede ca tot ce-mi place imi apartine. daca poti culege o pietricica de pe jos sau o floare, de ce nu un milieu, de ce nu o hartie albastrs dintr-un caiet?
    pacatul cu alte cuvinte nu e fapta, ci intentia. citez din hardy: „The beauty and ugliness of a character lay not only in its acievements, but in its aims and impulses; its true history lay, not among things done, but among things willed.”
    mama ar fi stiut asta si nu te-ar fi certat. de altfel te asigur ca s-o fi gandit si ea… inainte de a reface in mod miraculos suma initiala din planul economic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s