Christina si-a scos un ochi

La cererea mamei si din seria „amintiri din copilarie”, azi povestea „Christina si-a scos un ochi”.

In copilarie eram foarte buna prietena cu Sandu, Ramona si Marcela, vecinii mei din curte. Una dintre distractiile noastre principale de copii crescuti cu cultul Nadiei Comaneci era sa ne agatam de sarmele de rufe din curte si sa ne imaginam ca suntem Nadia la paralele. Fireste, sarmele se mai indoiau, se mai rupeau, iar noi ne luam bataie constant pentru asta.

In ziua de care va povestesc, eu si Sandu ne plictiseam groaznic si nici macar chef sa ne imaginam ca suntem Nadia nu aveam. Pur si simplu stateam de povesti, atarnati de sarma (uneori ne placea sa pretindem si ca suntem maimute). Sandu era cocotat pe un morman de ceva, poate de zapada [nu-mi amintesc ce varsta aveam, nici anotimpul – poate mama mai stie], iar eu, mai jos, spanzuram de sarma.

Nu stiu cum s-a facut c-a plesnit sarma aia, dar deodata s-a desprins din gardul de care era legata, Sandu a sarit speriat, eu m-am ferit si capatul de sarma mi-a intrat in ochi. Nasol moment, imi curgea sange, ne-am speriat amandoi si de-aici incolo totul devine confuz, pentru ca chiar m-am speriat foarte rau atunci. Mamaie a chemat imediat salvarea, mi-amintesc ceva cu doctori care spuneau „Putea fi mai rau, bine ca e doar o zgarietura.”

Apoi ne-am intors acasa si, repet, totul e asa de confuz ca nu stiu nici daca m-a certat Ate, nu stiu daca am luat bataie, nu stiu ce s-a intamplat la spital si daca m-au pansat sau ceva. Nu stiu ce varsta aveam.

Dar mama n-o sa uite niciodata cum a ajuns ea acasa in seara aia si pe coltul de sarma atarna plictisit Sandu, care-a sarit numaidecat s-o salute:

– Sarumana, tanti Mariana! Christina si-a scos un ochi, au luat-o cu Salvarea.

Imaginati-va ce simte un om dupa o zi de naveta auzind aceste cuvinte. Mama nu mai stia cum sa deschida mai repede si sa intre in casa.

– Dar sa stiti ca au adus-o inapoi… a mai strigat Sandu in urma ei.

 

P.S. Daca mama are mai multe detalii, e rugata sa ni le impartaseasca :)