Neschimbata

A schimba, din latinescul excambiare. A intrat in limba cu numele de „a inschimba”, apoi s-a scurtat.  Il folosim ca sa schimbam bani, in bancuri cu el se schimba locomotiva (pe vodca!), unele lucruri ne fac sa ne schimbam la fata, bebelusii si ei trebuie schimbati, ne place sa ne regasim neschimbati la 10 ani de la terminarea facultatii, se schimba vremea cand ne luam invers un ciorap, la clasa de curand am schimbat foaia, pot sa schimb cu el doua vorbe ori sa schimb vorba de-a dreptul, ma tot schimb de pe un scaun pe altul fara sa-mi gasesc locul – si uite-asa, cand tranzitiv, cand reflexiv, cand singur, cand in expresii si locutiuni, verbul asta „a schimba” ne schimba pana si felul in care-l privim acum, dupa 14 repetari intr-un singur alineat.

A schimba, schimb, schimbare, schimbator, schimbacios, neschimbat, neschimbator, preschimbat, preschimbare – dar si schimbis, schimboaie, schimbaciune (DEX). Totul ca sa spui ca lucrurile nu mai sunt la fel, fie ca ceva in natura lor a suferit o transformare, ori sunt percepute altfel de organul de simt al receptorului. Oamenii „se schimba” cu trecerea timpului, sub influenta circumstantelor, prin proprie vointa si/ sau ambitie; se schimba fizic sau li se schimba comportamentul („s-a schimbat boierul, nu e cum il stii” zice servitorul in fabula „Boul si vitelul”). Se schimba, la randul lor, si timpurile (eternii „copii din ziua de azi” graiesc despre aceasta schimbare), regimurile politice, geografia locurilor, legile, granitele, drepturile, preturile, relatiile de putere, moda, valorile, conceptia despre lume.

Unele schimbari sunt bruste, dar altele apar tiptil, incat la un moment dat te trezesti in fata faptului implinit si mai schimba ceva daca poti! Bine, se pare ca venim dotati pentru schimbare, dupa posibilitati, unii mai mult, altii mai putin. Rezistenta la schimbare pune bete in roate adesea, de multe ori chiar fara sa ne dam seama. Dorinta de schimbare ne impinge de multe ori la „orice altceva”, schimbare sa fie!

Si pe urma vine momentul ala cand stingem lumina si ne ascultam macar un pic gandurile, inainte de adormi si ne intrebam „oare eu m-am schimbat?” Eu uneori ma gandesc ca da, eu m-am schimbat in multe feluri in cei 32 de ani prin care am trecut. Mi-am schimbat comportamentul, modul de a relationa, m-am imblanzit si am inceput sa vad, programatic, partea buna a vietii, fapt care a dus la schimbarea modului in care sunt perceputa. Dar in ultima vreme ma tot intreb daca e o schimbare de par, sau una de narav?

Narav, din slavul nravu, e alt cuvant interesant.