In vacanta Bucurestiul devine alt oras


In vacanta Bucurestiul devine mai mult decat un decor prin care treci in goana ca sa ajungi intr-unul din punctele-terminus: casa, scoala sau megaimaj. In vacanta incep sa existe strazile ca locuri de plimbare, privirea se ridica si cuprinde acoperisurile caselor, un balcon mai deosebit, plantele si pasarile. In vacanta inghesuiala in mijloacele de transport nu te mai deranjeaza, pentru ca nu te grabesti nicaieri. In vacanta poti sa ajungi in locuri inaccesibile gen primaria sectorului 2 si facultatea de drept, biroul perfectionare.

In vacanta poti sa casti gura la martisoare pe strada si sa visezi la pomi infloriti.

In vacanta este posibil sa ne opreasca pe strada un om necunoscut si sa ne intrebe cand va veni oare primavara. Si asta sa-i aminteasca Stelei de poezia „Warning” a lui Jenny Joseph.

When I am an old woman, I shall wear purple
with a red hat that doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
and satin candles, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I am tired
and gobble up samples in shops and press alarm bells
and run my stick along the public railings
and make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
and pick the flowers in other people’s gardens
and learn to spit.

You can wear terrible shirts and grow more fat
and eat three pounds of sausages at a go
or only bread and pickles for a week
and hoard pens and pencils and beer nuts and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry
and pay our rent and not swear in the street
and set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.
But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.

5 responses »

  1. iti multumesc pt poezie si cu prilejul asta ma gandesc, din nou, cata lipsa de imaginatie, ce tristete iremediabila, sa imbatranesti ca sa umbli pe la saloanele de botulina si dezriduire, in loc sa te bucuri de privilegiul de a fi, in sfarsit, in afara constructiei sociale, adica, asa cum bine a zis domnul care ne-a oprit pe strada, Poet.

  2. Pingback: de ce zambesc eu astazi | my own private coconut island

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:


Comentezi folosind contul tău Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s