De la Prado mi-a placut „Gradina placerilor lumesti” (1504) al lui Hieronymus Bosch („El Bosco”).
De la Reina Sofia mi-a placut „Muchacha en la ventana” din perioada necubista a lui Dali.
De la cofetarie mi-a placut ca se vindeau friganele (torrijas) drept o mare delicatesa, fie muiate in sirop de lamaie si scortisoara, fie intr-o supa de lapte si nuca.
Din Cuenca mi-a placut imbinarea de calcar si case, ca un oras dintr-o ilustratie de carte pentru copii.
Din Guadalajara mi-au placut parcurile infinite.
Din autobuz mi-au placut casele.
De pe c/Arenal mi-au placut figurile oamenilor.
Din Madrid mi-au placut copacii, in special platanii, dar si pinii si cedrii si chiparosii.
Din Puerta del Sol, ca de obicei, statuia cu ursuletul si copacul.
Puzzle 
Mie mi se pare de-a dreptul fenomenal Hieronymus Bosch. Uitandu-mă la pictura de care zici tu, mi-am amintit cu plăcere de fascinația care m-a cuprins și pe mine în fața ăsteia: http://en.wikipedia.org/wiki/The_temptation_of_St._Anthony_in_visual_arts atunci cand am fost la Lisabona.
Intr-adevar impresionant si atat de complex ca te poti uita zile intregi si nu termini de vazut si de inteles. Multumesc pentru link, imi place.
Smilla, muzeul Hieronymus Bosch e la o ora de mine si e intr-adevar frumos aranjat si intr-un oras micut si frumos si el :)
Pingback: Madrid | Puzzle