un frasquito de perfume

Standard

La Madrid am mers cu bagaj de mana, asa ca m-am lovit de problema lichidelor si a cantitatii lor. Imi impachetasem grijulie un gel de dus si-un sampon maricel, apoi, uitand cu totul de ele, am inceput sa masor la mililitru parfumul micut (tamaño viaje) pe care-l insoteam cu nedespartitul meu Touch dezinfectant si cugetam daca mai incape si-o crema sau depasesc cantitatea permisa. Mult m-a chinuit problema, la crema aia tin mult si e f scumpa si nu voiam sa mi-o confiste, asa ca am decis s-o las acasa.

Cand m-am bagat in pat insa, m-a pufnit rasul: cu doi litri de sampon si gel in valiza, ma chinuiam sa masor mililitrii de parfum! M-am sculat si-am scos gelul si samponul.

In aeroport, totusi, n-am scapat de problema lichidelor. Magazinul Duty Free m-a ispitit cu parfumul meu cel mai preferat: Bulgari de ceai alb, parfum care nu se mai fabrica (conform spuselor unei domnisoare de la Sephora, „s-a discontinuat” prin 2009), la 75 de ml. La parfum venea bonus o sticla de vin. Mi le-a impachetat pe amandoua, sigilate pana la Dumnezeu sa nu am probleme la intoarcere si am pornit catre capitala Spaniei… fara valiza, pe care am lasat-o in duty free, dar cu pretioasa punga sigilata la piept. Noroc cu vanzatoarea, care mi-a spus, dragut: „Nu va suparati, cred ca v-ati uitat valiza…”

Zilele au zburat si-a venit momentul intoarcerii. Ora 5 dimineata, mai precis. Nu e de mirare ca n-aveam habar nici cum ma cheama (noroc cu buletinul pe care-l purtam la vedere), necum ca as fi avut in valiza cca 1 litru de lichid sub forma de vin si parfum sigilate, plus touch si celelalte. Singura cu valiza verde in uriasul aeroport Barajas, bifam punct cu punct traseul care-l duce pe calatorul matinal catre patul lui de-acasa: check in, control de bagaje, control de pasapoarte, asteptarea la poarta. Ajunsesem la momentul „scanare bagaje”, cand un vames mai adormit ca mine m-a trezit din somn cu intrebarea:

– A cui e valiza asta verde?

– A mea!

– Aveti lichide inauntru.

Nuuu! m-am gandit. Sa nu-mi ia parfumelul meu mic si frumos, cadou de ziua mea de la Mariuca.

– Am un singur parfumel mic, am zis convinsa si convingatoare. Uitati, aici. Si mainile mele care cunosteau traseul, au extras din valiza punguta cu fermoar si de-acolo mini-sticluta.

– Esto es todo? s-a mirat vamesul, care vazuse el ce vazuse pe televizorul lui.

– Si, claro, am afirmat eu fara niciun dubiu si complet sincera, deoarece uitasem deplin de vin si Bulgari.

Vamesul s-a scarpinat in cap, dar probabil era 5 dimineata si pentru el, fiindca mi-a zis sa-mi inchid valiza si buen viaje.

Ceea ce am si facut, trecand apoi prin celelalte porti, ca sa ajung deasupra norilor, ca sa ajung pe asfaltul Otopenilor (a fost aterizare cu aplauze, nu stiu de ce), ca sa ajung undeva in aeroport unde o reclama sau o vitrina mi-au aprins in cap amintirea si-am inceput iarasi sa rad singura de mine, „un frasquito de perfume, mira, aqui lo tengo, esto es todo, no hay nada mas” pe naiba!!!

Multumiri lui Mih pentru suportul moral. :P

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s