Daca stai si te gandesti

Standard

„Iti spun, stiu sigur, am un prieten care lucreaza in domeniu: mezelurile n-au pic de carne. Se fac cu toate zgarciurile si ghearele si ciocurile si porcariile, cu amidoane si chimicale nenorocite sa le dea culoare, ce mai, daca pui piciorul intr-o fabrica nu mai ai pofta de mezeluri never ever! Si ce sa mai zic de pateul de ficat! Nu e pic de ficat acolo. Si, daca stai si te gandesti, e logic: ficatul e scump, dintr-un ficatel faci o suta de cutii. Citeste si tu pe eticheta. Pe bune, te crucesti.”

Mie-mi spui, de parca bunica-mea n-a lucrat la fabrica de conserve. In toate gemurile si marmeladele e plin de muste moarte si albine si cine stie ce alte mizerii. Pai da-ti seama ce dulceata e acolo, ce zahar, ce trag toate gongile astea la dulce si pe urma malaxorul le ia si le amesteca laolalta cu gemul sau marmelada sau ce-o fi acolo. Daca vezi vreodata vreo fabrica, nu mai ai chef de gemuri; mai bine iei si ti le faci in casa.

Amicul meu asta de lucreaza pe platforma petroliera mi-a zis: din pretul benzinei de la pompa, 80% sunt accizele la stat. Cu alte cuvinte, benzinarii n-au nici o vina. Trebuie sa traiasca si ei. Statul ia ca nehalitul taxe peste taxe si atunci ajungem la preturile astea care nu reflecta deloc pretul petrolului. Se induce impresia ca e o criza, dar nu e nici o criza, e doar lacomie si nesimtire din partea unora care te tin in intuneric, tu habar n-ai si ei trag sforile si-si pun preturile pe care le vor.”

Oricum, daca stai si te uiti cum e impartita lumea, daca te uiti la „continentele bogate” si „continentele sarace”, daca citesti ce se intampla in Africa cu testarile de medicamente pe oameni, daca te uiti cat de dependenti am ajuns de tehnologie, de internet, de toate inventiile astea occidentale al caror scop e sa te ia putin cate putin in stapanire pentru a-ti amorti vointa si a te face un fel de robot… parca nu-ti vine sa crezi ca ne lasam prostiti asa usor.

Mi-amintesc cand se lua cablul si noi eram in camera, la televizor. Deodata, nemaiavand distractia, incepeam sa ne vedem, sa comunicam, sa interactionam. Pana atunci statuseram legume, la televizor. E ciudat cum te hipnotizeaza chiar si cele mai proaste emisiuni.

*

Traim conectati, colcaim pe internet, suntem globali si conectati. Traim sub amenintarea unui cutremur devastator in Bucuresti, a exploziilor solare despre care nu se stie exact ce presupun, a e-urilor, a lui e.coli, a chimicalelor din aer-apa-mancare, a gaurii din stratul de ozon. Pericole globale, amenintari ce vin din maruntaiele pamantului ori din spatiul cosmic, amplificate de mass-media senzationalista si, mai ales, de ignoranta noastra. De cand stim atat de multe am devenit tare ignoranti si ne pierdem tot mai usor discernamantul si masura. Sau poate n-ar trebui sa vorbesc la plural. Am devenit ignoranta, eu. Mi-e greu sa-mi regasesc discernamantul, daca vreodata l-am avut. Informatia e tot mai greu de verificat, minciuna si adevarul se confunda. Nimic nu mai e simplu. Imaginea e mai importanta decat produsul. Si fiecare dintre noi a devenit un produs si se poate marketa ca brand personal. Traim vremuri interesante, nu credeti?

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Sau… poate că toate astea ne arată că de fapt nu știm nimic, indiferent cît de mult sau de puțin gîndim. Știi care-i definiția specialistului? E omul care știe din ce în ce mai multe despre un domeniu tot mai restrîns, pînă ce ajunge să știe totul despre nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s