Puncte de reper

Standard

„Aeroportul Otopeni la fostul ceas, doamna Corina! Otopeni, la fostul ceas, doamna Corina, patru-unu. Otopeni, la postament, la fostul ceas. Doamna Corina. In cat timp, patru-unu?”

In timp ce din statia soferului de taxi rasunau aceste cuvinte, incercam sa-mi aduc aminte de fostul ceas de la Otopeni si nu reuseam. Mi-amintesc un ceas acolo, in mijloc, unde se desfac cararile catre Plecari si Sosiri. Poate acela e „fostul ceas” din care a mai ramas, se pare, doar postamentul? Nu stiu, dar „la fostul ceas” a intrat in topul punctelor mele de reper preferate din Bucuresti, alaturi de „la Gradinita” (cunoscuta azi ca „mecul din Romana”), „la fostul Eva, fostul Diverta, acolo, la Romana, vizavi de Nottara”, „la statui” (statuile nu mai sunt acolo de ceva vreme), „la blocul ONT”.

Ca bucuresteanca, mi se pare adesea ca ma misc in mai multe Bucurestiuri suprapuse (imi vine in minte cuvantul „palimpsest”), din care ceea ce se vede e doar o mica parte. Din anii ’80 si pana acum s-a construit si s-a demolat cam peste tot, s-au schimbat numele strazilor, magazine noi apar si dispar in cativa ani, statuile se muta de colo-colo ca niste fapturi capricioase, incapabile sa stea intr-un loc (ceea ce e, dealtfel, cam tot ce se cere de la o statuie!), carutele cu paiate trag in centrul orasului si ceea ce era odinioara camp e demult cartier de case si vile. Si poate fiindca orasul se misca mai repede decat pot locuitorii lui sa tina pasul, sau fiindca n-avem chef sa ne batem capul cu nume noi, se mai intampla sa aud de autobuze care circula pe bulevarde pe care azi nu le mai gasesti pe harta, de puncte de reper demult disparute sau de „fostul ceas”, unde inca ne putem da intalnire, la fel cum odinioara ne intalneam „la ceas”.

Indeobste ceasurile, fantanile si statuile – teoretic stabile – constituie puncte de reper pentru generatii intregi. Dar Stela imi spune ca a aparut un nou reper, unul care nu ne place, „langa Mic.ro 123, va rog” [sau orice alt numar, ele fiind oricum – cred eu – fantezist numerotate]. Strategia lui Patriciu de a deschide deodata toate aceste mic.ro-uri aproape la fiecare colt de strada pare sa dea roade. Nu stiu ce vanzare au, dar au intrat in limbajul oamenilor, ca puncte de reper.

Mi se pare interesant defazajul dintre realitate si expresia ei in limbaj la capitolul „puncte de reper”. Impartasind aceleasi cunostinte toponimice „de demult”, azi ne putem intalni intr-un loc care nu mai exista.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s